Micul Paris
Probabil că aţi auzit de multe ori vorbindu-se despre Bucureşti ca despre… Micul Paris. Astăzi, această simplă asociere a Bucureştiului cu oraşul luminilor reuşeşte să smulgă zâmbete uneori ironice din partea celor mai tineri. Iar de la cei bătrâni… încuviinţări de genul „a fost odată”. Astăzi, puţini mai iau în serios supranumele de Micul Paris.
Aţi fi surprinşi dacă v-aş spune că… lucrurile nu au stat niciodată altfel. Iniţial, titulatura de Micul Paris nu avea nimic laudativ în ea. Nu era decât o titulatură ironică a unui oraş care se străduia să fie parizian pe ici-colo. Imaginea lui era însă, de cele mai multe ori, cea a unei localităţi de provincie mai degrabă decât a unui oraş mare. Şi totuşi, în memoria bucureştenilor, Micul Paris a sfârşit prin a deveni un supranume elogios.
Deşi timpul şi mai ales indiferenţa locuitorilor şi-au pus amprenta asupra acestui oraş, iar schimbările survenite în ultimii 50 de ani i-au schimbat mult înfăţişarea, ar fi totuşi o pierdere să treceţi prin Bucureşti fără să vedeţi măcar o parte din cele prezentate mai jos.
Palatul Parlamentului (Casa Poporului)
Este cea mai grandioasă construcţie administrativă din Europa, având sute de birouri, zeci de saloane de recepţie optime desfăşurării unor manifestări ştiinţifice, culturale, social-politice, zeci de săli de conferinţe. Clădirea este pe locul doi în lume după clădirea Pentagonului din Washington şi pe locul trei în lume, după criteriul volumului, înaintea sa aflându-se baza spaţială de la Cape Canaveral din SUA şi piramida Quetzalcoatl din Mexic. Situat în zona Pieţei Unirii, Palatul Parlamentului poate fi vizitat zilnic, între orele 10:00 şi 16:00.
Arcul de triumf
Se numără printre monumentele care consfinţesc participarea României la Primul Război Mondial de partea Aliaţilor, la finalul căruia toate teritoriile locuite de români s-au găsit pentru prima dată reunite la un loc.
Parcul Cişmigiu
A fost creat în anul 1843 de un arhitect austriac. Începând din anul 1851, se aduc în zonă zeci de mii de care de pământ şi se realizează noi plantaţii cu plante aduse de la Viena. Grădina impresionează şi astăzi prin aranjamentele florale. Aici se găsesc câteva exemplare de arbori ocrotiţi de lege. Cişmigiul nu este niciodată pustiu, vara fiind căutat pentru răcoare, vegetaţie şi lacul său înţesat cu bărci, care iarna devine un patinoar natural.
Ateneul Român
Se remarcă prin elemente de decoraţie tipice arhitecturii franceze de sfârşit de secol XIX. Deşi pare amuzant, construcţia a fost realizată în urma colectei publice realizată sub mottoul „Daţi un leu pentru Ateneu!”. Astăzi, Ateneul Român reprezintă locul în care pot fi ascultate concerte extraordinare de muzică clasică, sub semnul unor mari dirijori, orchestre sau solişti.
Centrul istoric
Scoate la iveală hanuri importante ale Bucureştilor de altădată, dar şi vestigii stradale din secolele XVIII şi XIX. Muzeul Curtea Veche, situat în zona istorică a oraşului, reprezintă o amenajare originală a vestigiilor reşedinţelor domneşti din secolele XVI-XIX. Ar trebui remarcate fundaţiile cetăţii din secolul XIV, zidurile din piatră ale cetăţii Bucureştilor, ctitorită de Vlad Tepeş (1448, 1456-1462 şi 1476). Se disting vestigiile palatului ridicat la mijlocul secolului XVI şi este sugerată imaginea maximei înfloriri a construcţiei în faza Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Strada Lipscani este locul care altădată dădea pulsul oraşului. Astăzi, aflată oarecum în paragină reuşeşte încă să scoată la iveală ceva din modul în care s-au întâlnit pe pământ românesc lumea occidentală şi Orientul. Deşi este un amestec de lux şi sărăcie, mizerie şi exuberanţă această zona merită vizitată.
Muzeul Naţional de Artă al României
Cuprinde Galeria de Artă Veche Românească (peste 900 de piese expuse), Galeria de Artă Românească Modernă (reconstituie prin cele 700 de picturi şi sculpturi traseul artei româneşti de la începutul secolului XIX până la epoca marilor clasici ai artei româneşti). Una dintre sălile galeriei este dedicată în exclusivitate sculptorului Constantin Brâncuşi şi reuneşte opere de tinereţe şi de maturitate ca: Supliciu, Cap de copil, Somnul, Prometeu, Rugăciunea, Danaida, Cuminţenia pământului. Muzeul se află în zona Calea Victoriei şi poate fi vizitat miercuri – duminică în intervalul orar 1100-1900 (mai-septembrie) şi 1000-1800 (octombrie-aprilie), fiind închis în zilele: luni, marţi, 1 ianuarie, Duminica Paştelui, 25 decembrie. Accesul este gratuit în prima miercuri din lună.
Locaţiilor prezentate mai sus li se mai pot adăuga Opera Română, Cercul Militar, Biserica Stavropoleos, Hanul lui Manuc, Muzeul Satului şi multe alte clădiri şi monumente importante în imaginea de ansamblu a Bucureştiului.
Dincolo de case, Bucureştiul mai înseamnă şi altceva. Un anumit spirit comunitar şi un fel de a fi. Bucureşteanul adevărat e tot mai greu de găsit în centrul oraşului. Stai de vorbă cu el prin casele bătrâneşti de la marginea Capitalei. Sau mai nimereşti câte un bătrân care îţi explică din singurătatea unui apartament, la vilă, cum e să-ţi trăieşti drama de a nu avea cu ce să-ţi plăteşti întreţinerea ca proprietar sau tragedia de a trebui să te muţi în altă parte ca chiriaş. Micul Paris nu mai există nici pentru cei care îşi închipuiau odinioară că trăiesc într-un oraş asemănător cu Parisul, nici pentru cei care cred şi acum că Bucureştiul ar putea fi buricul Europei. Şi unora şi altora nu le-a mai rămas decât Bucureştiul cel de toate zilele (Cristian Teodorescu în Revista Cultura).
Citește mai departe - articole relaționate
bucuresti, capitala, micu mihaela, oras, paris, Travel
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...
NU era in nici un caz supranume,ci o ironie destul de acida…plus ca daca ne gandim, pe langa faptul ca simpla asociere a paris-bucuresti e deja sarcastica,mai apare si cuvantul “mic”? haha