Mi-am dorit să scriu un articol „interesant”, aparent neinteligibil pentru a-l face să pară şi mai aparte şi mai greu de surprins în înţelesurile-i adânci, dar tocmai am primit un mesaj care m-a îndemnat să-mi reformulez ideea şi să mă îndrept spre un subiect pentru mulţi epuizat, mult prea filozofat şi probabil mult prea comercializat pentru a-i mai putea pătrunde adevăratul şi propriul înţeles – PRIETENIA.

E un gând care m-a măcinat mult în ultimul timp: de ce şi când avem nevoie de prieteni? Sunt clipe când ne simţim la o răscruce de drumuri, când sfatul părintelui sau al iubitului se transformă în nişte cuvinte înşiruite – şi nu spun de prisos, ci doar şifonate de infinita lor repetare şi atunci simţim nevoia unei licăriri din exterior care să ne îndrume spre noi înşine. › citește în continuare

Se pare că primul ,,Cezar’’ al lumii a fost Nimrod, marele viteaz care a condus oamenii în construirea turnului Babel. De-atunci, lumea nu a încetat să fie condusă de cezari care şi-au impus mai mult sau mai puţin punctul de vedere, ceilalţi oamenii fiind de cele mai multe ori nevoiţi să le fie supuşi.

Este greu de spus dacă acest lucru a însemnat întotdeauna un mare rău pentru oameni, ţinând cont de faptul că uneori este nevoie de o organizare şi de un lider care să poată orândui societatea şi să ia decizii importante care nu pot fi luate în mod colectiv. Desigur că acesta nu este scopul absolut al lui Dumnezeu, ca puterea supremă să fie în mâna unui om, însă Biblia evidenţiază faptul că orice om are puterea de a conduce tocmai pentru că i-a fost dată de sus, şi fiecare „Cezar” este în aceea poziţie doar pentru că i-a fost îngăduit de către Dumnezeu. › citește în continuare

Ai mai auzit, cu siguranţă, această întrebare. Din păcate, spre deosebire de vorbit, scris şi citit, care se învaţă în timp şi sunt predate de educatori, profesori şi părinţi, nimeni nu ne învaţă cum ar trebui să ascultăm. S-a demonstrat că, de-a lungul unei zile, un om ascultă în proporţie de 42%, urmând, în ordine descrescătoare, vorbitul, cititul şi scrisul. Este o informaţie care să te pună pe gânduri, nu-i aşa? Tu ştii să asculţi? Sau doar să auzi?
 
› citește în continuare

E bine ştiut că proverbele şi zicalele din popor sunt pe atât de adevărate, pe cât sunt de ironice şi amuzante. De la „vorba dulce mult aduce” la „frate, frate, dar brânza-i pe bani”, folclorul românesc s-a dovedit o mină bogată în vorbe gen Păcală. Veridicitatea acestor vorbe s-a dovedit prin diferite experienţe personale sau prin… teorii matematice. Ce au în comun un fluture şi o buturugă? Acelaşi element ca şi proverbele din popor şi teoriile matematice. Şi totuşi… o legătură există. › citește în continuare