„Ceea ce este a fost demult şi ceea ce va fi, a fost deja . . .”
Eclesiastul 3:15

În fiecare zi accesăm linkuri care să ne aducă ceva nou: lucruri nemaiauzite, veşti extraordinare, de-a dreptul şocante şi totuşi… nesemnificative pentru secolul XXI, un secol care a primit vestita denumire de secol al vitezei, al tehnologiei avansate aşteptând ca mâine să auzim, să vedem şi să avem ceva nou. Dacă mâine însă avem ghinionul să nu aflăm ceva nou, vom fi dezamăgiţi şi vom căuta în altă parte veşti terifiante.

„Trăieşte clipa!” (“Carpe Diem!”) a devenit motto-ul folosit de marile companii multimilionare printr-o simplă expresie, dar cu o nuanţă profundă în viaţa consumatorului, motto-ul devenind un principiu de viaţă. Oricât de interesant sau picant ar suna › citește în continuare

Soarele străluceşte cu cea mai intensă putere a sa, totul este scăldat în razele binefăcătoare, ce încălzesc tot ce apare în cale. Cerul este senin, primitor, îl priveşti şi simţi calmul cu care natura este învăluită. Dar brusc, totul se schimbă…De nicăieri apar nori negri, un vânt puternic se dezlănţuie şi mătură totul în calea sa. Se descarcă norii şi stropi mari şi deşi încep să cadă. Ce s-a întâmplat?

Ai simţit vreodată cum sufletul tău îşi schimbă brusc starea? Pacea cu care eşti învăluit se preschimbă deodată într-o furtună de nelinişte, durere, amărăciune, simţi cum ţi se rupe inima şi din ea ies şiroaie de lacrimi, un ropot ce nu-l poţi opri… Simţi cum viaţa capătă brusc alt sens, altă culoare, un gri apăsător, şi te întrebi: „De ce? Ce s-a întâmplat?” Fără săprimeşti vreun răspuns, decât un vânt care îţi aduce în cale gânduri şi gânduri.

Pe ea o cheamă Manuela, pe el, Mihai. Amândoi L-au cunoscut pe Dumnezeu într-un mod personal, dar pentru unul Dumnezeu era TOTUL, pentru celălalt… nici până în ziua de azi nu am aflat răspunsul.

Manuela

De mică, Manuela a fost un ajutor de nădejde în casa părintească, a învăţat de la mama ei tot ce ţinea de întreţinerea gospodăriei, era ca o furnicuţă veselă care sărea în ajutor de fiecare dată când mama avea nevoie. › citește în continuare

Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine… (Ps. 40:5)

Cred că cel puţin o dată aţi încercat să completaţi în viaţă un puzzle. Poate aţi simţit la fel ca mine când am văzut cutia cu puzzle prima dată, că îmi va fi foarte uşor să asamblez piesele, însă în momentul în care erau în afara cutiei, formau o grămadă mult mai puţin încurajatoare.

Acest joc m-a determinat să meditez la câteva asemănări cu viaţa reală. Vă invit să vă aşezaţi lângă mine şi să descoperim împreună ce putem învăţa!
Ne aflăm în faţa unei grămezi de piese care ne inspiră la filosofie, la analogii cu viaţa proprie şi ne întrebăm: chiar are Dumnezeu un plan cu viaţa noastră sau putem să facem alegeri indiferent de consecinţe? Trebuie să ţinem cont de voia lui Dumnezeu sau ajunge să urmez voia mea? Să vedem ce spune Biblia cu privire la lucrul acesta. › citește în continuare

Suntem deja obişnuiţi cu ideea că ritmul dezvoltării şi al schimbării din societatea de astăzi este cu mult mai rapid decât cel din vremurile trecute. Trecerea timpului a adus în mod inevitabil schimbări care au fost apreciate, de cele mai multe ori, ca fiind progres şi dezvoltare benefică societăţii. Astfel, s-a ajuns ca realitatea şi ceea ce era considerat drept normalitate să sufere schimbări serioase.

Cu cât gradul de dezvoltare al unei societăţi este mai ridicat, cu atât tot mai multă lume tinde spre acea societate. Acest fapt se datorează stilului de viaţă imprimat de către societatea respectivă, stil care prinde foarte bine, prin împlinirea şi satisfacerea acelor plăceri mai mult sau mai puţin bune. Confortul, siguranţa şi independenţa sunt printre primele aspecte ale societăţii moderne care au impresionat şi au atras tot mai multă lume. › citește în continuare