Sunt responsabilă în faţa Cerului de alegerea celui de lângă mine? Aş vrea să ştiu dacă este moral să fii ospătar, distribuitor de pliante sau director de firmă ce se ocupă cu publicitatea sau designul. Adică cineva îţi cere o băutură alcoolică şi tu trebuie să o aduci, fiind ospătar, dar nu te faci astfel vinovat în faţa Cerului? Sau în pliante nu sunt numai lucruri sănătoase şi din nou se ridică aceeaşi problemă. O firmă de publicitate este nevoită poate să încheie contracte cu mari companii de ţigări, băuturi alcoolice, baruri, supermarketuri etc. Deci în toate cele trei situaţii omul are de unde alege (influenţat mai mult sau mai puţin de reclame) şi alege greşit. Sunt responsabilă în faţa Cerului de alegerea celui de lângă mine? › citește în continuare

Mă întreb: oare câţi dintre oamenii din jurul meu au auzit în ultima vreme următorul anunţ: De mâine eşti liber. Din cauza crizei suntem nevoiţi să facem reduceri de personal. Ne pare rău. Poate că printre ei, în această categorie intră părinţii, fraţii, surorile sau chiar prietenii tăi. Într-o măsură mai mare sau mai mică, am fost şi noi afectaţi de această afirmaţie, împreună cu ei.

Când eram elev, cea mai mare bucurie era să fiu întors de pe drumul spre şcoală pe motiv de… GREVĂ. A fi „liber” pentru câteva zile sau chiar şi pentru una singură era un mare prilej de veselie pentru mine şi colegii mei. Însă… bucuria trecea repede. Părinţii profitau de „concediul” nostru şi ne dădeau de lucru prin casă. Şi, ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, când reîncepea şcoala, eram anunţaţi că vom avea incluse în program zile de recuperare. Şi totuşi, cât de scurtă, bucuria de a te şti „liber”, de a te putea juca (sinonim pentru recreere la acea vârstă) fără a fi constrâns de niciun fel de program, nu putea fi umbrită de nimic.

Când Dumnezeu ne-a creat, cred că s-a gândit şi la agitaţia şi viteza cu care suntem obişnuiţi astăzi. S-ar putea ca uneori să ne gândim că am avea mai mult timp liber dacă ziua sau săptămâna ar fi mai lungi. Cred însă că cele şapte zile a câte 24 h sunt suficiente. În perioada Revoluţiei Franceze, conducătorii au încercat să implementeze săptămâna de… zece zile. Urmarea? Oamenii au început să se îmbolnăvească, iar animalele mureau în brazdă. › citește în continuare

Unul dintre primele lucruri pe care le învaţă un agent de vânzări este ca atunci când prezintă un produs să evite folosirea cuvântului „nu”. De exemplu, în loc de a spune „nu veţi mai găsi o ofertă ca a noastră”, se recomandă o formula pozitivă „oferta noastră este cea mai avantajoasă”. Experienţa a dovedit că oamenii sunt mult mai deschişi la un mesaj pozitiv, în vreme ce o negaţie, chiar şi aşa scurtă precum este „nu”, va determina o scădere considerabilă a receptivităţii.

Cu toate acestea, iată-te citind un material care „se vinde” tocmai cu ajutorul unei negaţii: „nu rentează să fii ipocrit”. Cam mulţi termeni economici pentru un articol de psihologie, nu?

Vreau să ştiu ce îmi iese

Într-o societate capitalistă îmbuibată de dorinţa permanentă de consum, dar care îşi menţine silueta alergând după bani, a judeca relaţiile sociale prin prisma profitabilităţii nu pare deloc deplasat. Ce-mi dai dacă spăl eu vasele în locul tău? Mie ce-mi iese dacă îţi calc o cămaşă? Mă duc să cumpăr cartofi, dar numai dacă îmi dai şi mie bani să-mi iau biscuiţi. Nimic nou sub soare. › citește în continuare

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.” (Isaia 49:15)

Lecţia de viaţă din această lună vine din partea lui Aurel, un tânăr care a simţit dragostea Tatălui ceresc, din momentul naşterii. Lipsit de afecţiunea părinţilor nativi, care l-au abandonat, a trecut prin multe încercări, lipsuri şi dezamăgiri. În ciuda acestora, a descoperit că nu este singur pe lume şi a mers înainte, având un Tată al cărui sprijin l-a intuit în orice încercare. › citește în continuare