Diferenţa dintre un alpinist amator şi unul profesionist este dată de atitudinea fiecăruia faţă de vârf. Primul porneşte către vârful pe care de cele mai multe ori îl alege în funcţie de rezistenţa sa la efort, iar când se simte epuizat, consideră apogeul atins şi se întoarce. Cel de-al doilea îşi propune să atingă acele vârfuri care reprezintă o provocare serioasă pentru capacităţile lui şi depune eforturi sporite în acest sens, depăşindu-şi adeseori limitele. Astfel, alpinistul amator nu se raportează la vârfuri, dorind ca întotdeauna să le atingă, ci se raportează doar la sine, la capacitatea sa de a depune efort.

Pentru multe decenii, în atletism a existat o ţintă despre care nimeni nu credea că va putea fi atinsă vreodată: parcurgerea a 100 m în mai puţin de 10,3 secunde. Foarte mulţi credeau că acest timp este imposibil de realizat în condiţii normale. Cu toate acestea, Percy Williams, din Canada, a reuşit să-l realizeze, la data de 9 august 1930. La doi ani după acesta, trei atleţi au reuşit acest timp, iar peste alţi patru ani, încă patru atleţi au atins acest record. › citește în continuare

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie, ori de câte ori se apropie un hotar de timp, mintea începe să-mi închege tot felul de planuri. Sfârşitul unui an şi, mai mult, începutul unui an nou îmi provoacă sufletul la introspecţie şi, aşa cum probabil ţi s-a întâmplat şi ţie, îmi dau seama că aş fi putut fi mai bun, mai altfel decât am fost. De multe ori, în astfel de situaţii îmi zic: în următoarea etapă din viaţă voi fi alt om…

E sfârşit de an şi cred că este un timp foarte bun pentru exerciţii de genul celui pe care vreau să ţi-l propun în articolul de faţă. Te-ai gândit ce plan ai pentru anul 2010?

Pentru că vreau să-ţi devin prieten, dă-mi voie să-ţi dau câteva idei, iar dacă vei considera că sunt bune, spor la practică! › citește în continuare