Până la urmă sunt maturi, inteligenţi, vor să se căsătorească, aşa că încep să se întrebe: ce este rău în intimitatea sexuală înainte de căsătorie? Cât de departe este prea departe? Cum poate fi atât de rău ceva ce te face să te simţi atât de bine?
Poate că există unele lucruri de care nu sunt sigur, dar referitor la unul nu am nicio îndoială. Cei doi trebuie să aibă mintea limpede până în clipa în care spun „DA”. Odată ce ai devenit intim sexual cu un partener, gândirea limpede şi obiectivă devine imposibilă.

Există astăzi mai mult sex, mai multe fete gravide, mai multe avorturi şi mai puţine căsătorii decât oricând altă dată în istorie. Nancy Van Pelt – The Complete Courtship

Astăzi, cei mai mulţi nu se mai întreabă dacă intimitatea sexuală înainte de căsătorie este păcat sau nu, ci doar dacă este o exprimare a dragostei, potrivită pentru a fi folosită în relaţie. Va întări sau va slăbi relaţia noastră? – aceasta este întrebarea cea mai frecvent întâlnită.

De ce a inventat Dumnezeu intimitatea sexuală?

Dumnezeu a folosit întotdeauna simboluri pentru a ne aduce aminte de anumite lucruri importante. După ce a creat lumea, a dăruit omului sabatul pentru a-i aduce aminte de ceea ce tocmai terminase de făcut. Când a coborât din arcă, Dumnezeu i-a oferit lui Noe şi tuturor urmaşilor săi curcubeul, ca simbol al promisiunii că nu va mai fi niciodată un alt potop. Sistemul ceremonial amintea de consecinţele teribile ale neascultării. Chivotul era un simbol al legii, botezul a fost dat ca simbol al morţii faţă de păcat şi al învierii la o nouă viaţă. Şi lista poate continua.

Totuşi ce legătură există între toată această enumerare şi intimitatea sexuală? Când Satana doreşte să distrugă semnificaţia a ceva creat de Dumnezeu, primul lui atac se îndreaptă asupra simbolului. Dacă acesta este distrus, a uita semnificaţia reală va deveni o bagatelă.

Familia a fost unul din elementele-cheie ale creaţiei.

Dumnezeu a creat familia pentru a-l ajuta pe om să înţeleagă unicitatea lui Dumnezeu, dar şi pentru a simboliza relaţia Sa cu omul.
Ce alt simbol putea folosi Dumnezeu pentru o unitate completă mai bun decât intimitatea fizică? Două persoane diferite, un bărbat şi o femeie se întâlnesc în cea mai intimă şi puternică formă a iubirii umane.

Nu există nimic altceva în relaţia de căsătorie care să aibă aceeaşi semnificaţie. Intimitatea fizică este singurul lucru pe care Dumnezeu l-a rezervat exclusiv pentru căsătorie. Şi ori de câte ori este exprimată această unitate şi fiecare dintre cei doi răspund involuntar unul faţă de celălalt, acest lucru le aduce aminte celor doi despre legământul pe viaţă făcut unul faţă de celălalt.

Acesta este şi motivul pentru care Satana încearcă atât de mult să distrugă acest simbol. Dacă poate contraface intimitatea sexuală în aşa fel încât să nu mai reprezinte unitatea dorită de Dumnezeu, el va diminua importanţa acestei intimităţi din familie. În loc ca cei doi să-şi întoarcă privirile spre Dumnezeu şi relaţia Sa cu omul, ajung să se preocupe de sine şi de împlinirea propriilor dorinţe. Şi până acum, Satana a reuşit în planul său.

Contrafaceri

Există cel puţin trei modalităţi prin care Satana a căutat să distrugă semnificaţia simbolului „un singur trup”:

Intimitatea sexuală în afara legământului căsătoriei.
Când ai relaţii intime în afara căsătoriei, simbolul acesta nu mai are aceeaşi semnificaţie ca atunci când eşti căsătorit. Mai exact, cu cât vei avea mai mulţi parteneri, cu atât semnificaţia lui va slăbi tot mai mult. Pentru că nu mai există niciun alt simbol în căsătorie care să reprezinte legământul pe viaţă, intimitatea sexuală în căsătorie va fi redusă doar la plăcere, fără semnificaţii spirituale.

Intimitate sexuală cu cineva de acelaşi sex.
Dacă ai intimitate sexuală cu cineva de acelaşi sex – ceea ce presupune (sper să nu roşiţi prea tare!) sex oral sau anal – distrugi în totalitate semnificaţia simbolului intimităţii sexuale. Cele mai multe relaţii de felul acesta nu sunt stabile şi presupun parteneri multipli. Este imposibil pentru o astfel de relaţie să aibă aceeaşi semnificaţie. Dumnezeu a creat corpul bărbatului şi al femeii să se potrivească unul cu altul pentru a deveni „un singur trup”. Varianta relaţiei homosexuale este o contrafacere a planului lui Dumnezeu.

Răspunsul sexual auto-stimulat. Mai pe româneşte: masturbare.
Nu doar că afectează relaţia viitoare de căsătorie, dar strică şi adevărata semnificaţie a planului lui Dumnezeu pentru intimitatea sexuală dintr-o familie. Vom dezbate problema aceasta mai pe larg într-un număr viitor când vom continua să discutăm despre beneficiile şi dezavantajele intimităţii sexuale înainte de căsătorie.

Până atunci… un timp fain împreună!

Intimitatea sexuală în afara căsătoriei diminuează semnificația sa simbolică, aceea de legământ pe viață. Acesta este cel mai puternic motiv pentru a aștepta. Dar mulți, totuși, continuă să întrebe:

„Ce este rău cu sexul premarital?”

Așa că, vă rog să luați în calcul următoarele nouăsprezece motive (!?!):

1. Pentru că Dumnezeu a spus așa.

Citiți cartea Proverbe. Vă veți lămuri.

2. Intimitatea sexuală înaintea căsătoriei devine o forță de legătură

Aceasta va conduce la o căsătorie bazată pe sex, și nu pe prietenie.
Doar pentru că te-ai culcat cu cineva nu înseamnă că trebuie să te și căsătorești, ci Dumnezeu vrea ca tu să te căsătorești cu aceea persoană cu care vei avea cea mai mare șansă de a deveni ceea ce Dumnezeu vrea să fii.

Dacă deja ești într-o astfel de relație, oprește-te. Nu lăsa ca o greșeală să-ți distrugă viața. Întotdeauna vor fi consecințe, dar Dumnezeu iartă.

3. Amintirile relațiilor sexuale anterioare pot bântui o căsătorie.

Îți poți controla mult mai ușor corpul, decât mintea. Și te vei pomeni cu flash-uri de amintiri în clipele cele mai intime.

4. Intimitatea sexuală acoperă dificultăți serioase într-o relație.

„Singura ocazie când toate merg bine între noi este în pat”, spunea ea.
„Suntem atât de diferiți, încât nu știu de ce suntem împreună, dar când începe să mă sărute și să mă atingă, mă simt atât de bine încât sunt convinsă că suntem făcuți unul pentru celălalt”. Ți-ai dori o astfel de relație? Poate da… Sau mai bine, nu!

5. Intimitatea sexuală crează confuzie între dragostea adevărată și infatuare.

Infatuarea însumează sentimentele generate de biologie, nu de rațiune.
Face parte din dragostea adevărată, dar nu este factorul determinant.

6. Intimitatea sexuală crează sentimente de vinovăție și regret pentru toată viața.

Nu poți controla fiecare factor al dezvoltării tale psihologice, de aceea nu-ți asuma riscuri.

7. Sentimentele de vinovăție cu privire la intimitatea fizică pot continua și în viața sexuală de cuplu.

Odată apărut sentimentul de vinovăție, va fi foarte greu să ai parte de relații intime în cuplu fără acest sentiment. Și vom vorbi altădată despre neputința cunoșterii intimității sexuale depline în cuplu din cauza formării unui tipar de reacție al corpului învățat pe fundalul sentimentelor de vinovăție.

8. Graviditate.

Uitați-vă mai bine la statistici, chiar și cele din România.

9. Creșterea riscului de cancer cervical la femeile care au avut parteneri sexuali multipli.

Aceasta este o realitate, nu vreau să vă sperii. Și vă întrebați de ce fetițele în clasa a patra au nevoie de vaccin împotriva cancerului de col uterin?

10. SIDA și alte boli cu transmitere sexuală.

Of, câte sunt de spus. Întrebați un medic specialist.

11. Studiile de specialitate indică faptul că intimitatea sexuală înainte de căsătorie afectează viața de cuplu căsătorit.

Există studii care arată că cei care au fost intimi sexual înainte de căsătorie tind să aibe familii mai puțin fericite, să sfârșească în divorț sau să aibă relații extraconjugale. Chiar dacă par să ajungă mai repede la satisfacție sexuală după ce se căsătoresc, pe termen lung sunt mai puțin satisfăcuți de intimitatea sexuală existentă.

12. Distruge virginitatea.

Este singurul dar pe care Dumnezeu la dat fiecăruia dintre noi pe care să-l oferim partenerului de viață. E ca și cum ai da un milion de euro persoanei greșite și nu-l vei mai primi înapoi pentru a-l oferi persoanei potrivite.

13. Distruge reputația și respectul.

Este imposibil să păstrezi secret relația intimă. Bârfele vor circula. Imaginea de sine va scădea. Și știți ce greu se construiește!

14. Distruge încrederea într-o relație.

Rezultatul? Gelozia, îndoiala și neîncrederea.

15. Distruge valoarea și semnificația lunii de miere.

Devine doar o vacanță. Dar vacanțe vei avea toată viața. Nu există nimic mai special ca noaptea nunții sau luna de miere. De ea vor depinde anii viitori.

16. Intimitatea sexuală înainte de căsătorie tinde să creeze un obicei.

Mai ales atunci când ai parteneri multipli. Nu te va mai împiedica nimic să nu cauți alți parteneri în afara familiei, mai ales că va fi foarte greu de satisfăcut un apetit sexual format cu mai mulți parteneri.

17. Atitudinea se schimbă după o experiență sexuală.

De foarte multe ori, experiența sexuală conduce la sentimente negative, de genul resentimentelor, mâniei și, mai ales, aceluia de a fi fost folosit(ă).

18. Nu știi cu cine te vei căsători.

19. Distruge relația cu Dumnezeu.

Vom vorbi mai mult în numerele următoare.

Ați avut răbdare să citiți tot? Să nu credeți că sunt căzut din lună sau venit cu pluta și din turnul meu de fildeș privesc cu condescendență și mă străduiesc să vă copleșesc cu argumente doar pentru a mări simțămintele de vinovăție sau de frustrare. Dar cred că trebuie să revenim la cărările vechi, biblice.
Dacă vrem să avem familii puternice care să se formeze printr-o alegere înțeleaptă a partenerului de viață, trebuie să revizuim înțelegerea noastră cu privire la relația dintre dragoste și intimitate sexuală.

Va continua… (supărător, nu?)

Părerea voastră

Voi de ce nu ați întreține relații sexuale premaritale, sau de ce ați întreține?
Dacă aveți vreo experiență pe care o puteți împărtăși și poate fi folositoare pentru ceilalți, vă rugăm să lăsați un comentariu.

Într-o zi, Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse şi a văzut că mai lipsea ceva… Îl crease pe Adam, dar încă n-o adusese la existenţă pe Eva. Crease sexul, dar nu şi cadrul în care să se manifeste, astfel încât totul să fie foarte bine. Aşa se face că Dumnezeu a creat-o pe Eva şi, odată cu ea, familia. Astfel totul a devenit perfect.

Multor contemporani rândurile de mai sus li se par, în cel mai bun caz, începutul unei poveşti clasice. De fapt, deşi astăzi se vorbeşte atât de mult despre sex, modelul ideal trebuie căutat la origini, şi anume la creaţie. Din nefericire, apariţia păcatului a făcut ca de atunci nimic să nu mai fie perfect, inclusiv sexul. Dar, tot de atunci, totul poate fi perfect cu o condiţie: ascultarea completă de Dumnezeu.

Nimeni şi nimic nu poate înlocui expertiza perfectă a lui Dumnezeu în materie de creaţie. El este Singurul care deţine proiectul iniţial al omului. Relaţiile sexuale sunt şi ele o parte a acestui proiect şi nimeni nu ştie mai bine decât El cum trebuie să fie acestea pentru a produce fericire şi nu dezamăgire.

Problematica relaţiilor sexuale corecte este amintită în mod constant pe paginile Bibliei. Limbajul diferă însă de la epocă la epocă. Fie că e vorba de metafore, care azi par desuete, fie că e vorba de un discurs frust, mesajul rămâne întotdeauna acelaşi: ascultaţi-L pe Dumnezeu dacă vreţi să fiţi fericiţi.

Fiindcă fericirea este scopul prioritar al lui Dumnezeu pentru om.

A pune împreună caracterul şi relaţiile sexuale poate părea bizar, dar deoarece omul este o fiinţă complexă şi completă, această alăturare n-ar trebui să şocheze. De fapt, tot ceea ce facem, spunem, gândim, visăm şi năzuim ne formează caracterul. Acesta devine ceea ce suntem şi atunci când se spune despre cineva că nu are caracter, se spune în realitate că acel om nu există ca om. Caracterul este ceea ce deosebeşte oamenii de animale, deşi în ultimul timp am auzit exprimări amuzante: un cal cu caracter (despre un cal de curse câştigător), un câine cu caracter (despre un câine devotat stăpânului).

Ei bine, da, relaţiile sexuale influenţează în mod definitiv caracterul. Oamenii de caracter sunt cei care ascultă de Dumnezeu şi în acest domeniu, în timp ce aceia care consideră că în materie de sex nu există altă regulă decât cea celebră a lui Samson – ia-mi-o fiindcă-mi place! – sunt cei lipsiţi de caracter. De când s-a produs ruptura dintre îmi place şi este bine, omenirea a mers din rău în mai rău. Or, trebuie să recunoaştem că astăzi foarte puţini se mai gândesc, în materie de relaţii sexuale, la ce este bine, ci la ce place. Se pare că uităm că la început, când Dumnezeu l-a creat pe om, ce era bine şi ce era plăcut în materie de relaţii sexuale era unul şi acelaşi lucru. De fapt şi astăzi ar fi la fel, dacă ne-am întoarce la ascultarea de Dumnezeu.

Mulţi cred că sexul înseamnă ceea ce faci cu cineva. Acesta este un mod de gândire simplist şi nu prea evoluat. În realitate, relaţiile sexuale înseamnă ceea ce faci din tine. Primul care va fi afectat în mod fundamental nu va fi partenerul, ci tu însuţi. Mai ales băieţii (dar în ultimul timp am dubii că se mai pot face diferenţe între băieţi şi fete în acest domeniu), consideră relaţiile sexuale un fel de sport care nu necesită echipament foarte specializat, fiind doar un prilej de acumulare de palmares. Vorba unei romanţe de demult: Iubesc femeia, blondă sau brună, îmi e totuna… Dacă îţi e totuna, atunci ai încălcat prima regulă, care spune că e doar una!

Marea problemă care pare să afecteze într-un mod foarte grav gândirea tinerilor creştini de astăzi este faptul că mulţi dintre părinţi nu mai sunt atât de categorici în materie de reguli privitoare la relaţiile sexuale, cum erau cei din timpurile biblice. Se pare că spiritul relativismului moral a produs breşe profunde la temelia multor familii creştine. Faptul că, din ce în ce mai mulţi părinţi par să nu-şi asume responsabilitatea inclusă în menirea lor, îi lipseşte pe copii de o concepţie curată în acest segment al existenţei şi contribuie la nefericirea, uneori irevocabilă, a propriilor copii.

Relaţiile sexuale nu au atât de mult de-a face cu sexul, cât au de-a face cu… inima! Dar pentru asta trebuie să ai… inimă. Iar pentru ca relaţiile sexuale să fie curate şi, în consecinţă, să fie prilej de fericire, e nevoie ca

inima însăşi să fie curată. De aceea se ruga David: Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! (Psalm 51:10)

Totul începe şi totul se sfârşeşte la inimă!

Iar în materie de relaţii sexuale, inima este prima afectată. Dacă ar fi să dau un sfat, aş spune doar atât: dacă vrei să fii fericit(ă), ascultă-L pe Dumnezeu! El ştie cel mai bine ce este bine pentru tine! ]]> http://revistarespiro.ro/numarul-10/poveste-de-demult/feed/ 0 http://revistarespiro.ro/numarul-10/sexualitatea-si-spiritualitatea/ http://revistarespiro.ro/numarul-10/sexualitatea-si-spiritualitatea/#comments Tue, 30 Jun 2009 04:00:16 +0000 Emilian Niculescu http://revistarespiro.ro/?p=340

Orice creştin sincer, conştient de responsabilitatea sa în mod prioritar faţă Dumnezeu, de cerinţele de sfinţenie exprimate în Cuvântul Său, de realitatea şi seriozitatea judecăţii divine (când se vor pune în balanţa dreptăţii absolute faptele, cuvintele şi gândurile noastre, pentru a stabili destinul veşnic al fiecăruia), trebuie să ajungă la o înţelegere clară şi corectă a raportului dintre sexualitate şi spiritualitate.

Au existat şi mai există păreri conform cărora sexualitatea este în mod intrinsec necontrolabilă şi antitetică spiritualităţii autentice. Creatorul a intenţionat ca sexualitatea să fie nu doar incidental legată de spiritualitate sau să fie un aspect al vieţii diametral opus spiritualităţii, ci, dimpotrivă, să fie integrată pe deplin. Aşa cum vom arăta mai jos, atunci când această legătură între sexualitate şi spiritualitate nu este realizată, efectele negative sunt resimţite pe toate planurile.

Începând cu secolul II, foarte mulţi considerau virginitatea superioară căsătoriei.

Pentru a evita tentaţia sexuală, unii creştini alegeau să locuiască în pustiu pentru a fi cât mai departe de orice femeie. (Şi în vremurile noastre, pe Muntele Athos este interzis nu doar accesul femeilor, ci chiar şi al animalelor de sex feminin.) Mai întâi, căsătoria preoţilor a fost descurajată, apoi interzisă, iar în final impusă. Părinţii bisericeşti – ca de pildă Augustin, Tertulian, Ieronim – s-au lăsat influenţaţi de vederile dualiste ale gândirii greceşti (gnosticism, manicheism) şi de concluziile ei cu privire la rolul şi valoarea căsătoriei şi a sexualităţii. Ei considerau că pofta (deci păcatul) murdăreşte orice activitate sexuală, chiar şi în cadrul căsătoriei.

Teologii catolici din Evul Mediu au adoptat vederile părinţilor bisericeşti. Astfel, Tomas d’Aquino condamna actul sexual chiar şi în cadrul căsătoriei legitime, dat fiind că este însoţit de plăcere. În cele din urmă, el consimte că mariajul nu este mereu păcătos, dar este „totdeauna ruşinos”.

Dar cum se poate împăca o asemenea concluzie cu aprecierea divină referitoare la Iov, care era căsătorit şi tată a zece copii: “Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău” (Iov 1:8)?

Din secolul XIX, situaţia se schimbă:

Reformatorii sexualităţii au încercat să o studieze şi să o examineze scoţând-o din domeniul moralei şi religiei într-o arenă mai deschisă a discuţiilor şi argumentărilor intelectuale. Bazaţi pe concepţia că sănătatea sexuală este de o importanţă majoră în menţinerea fericirii căminului, conferind o stare de bine pentru individ, asigurând o baza sănătoasă pentru identitatea sa, această orientare a supraestimat centralitatea activităţii sexuale în obţinerea fericirii. Ar fi necesară mai degrabă educarea oamenilor privitor la felul cum să se iubească, decât instruirea în privinţa actului propriu-zis,

observă Celia Haddon în cartea sa, The Sensuous Lie, Stein and Day, New York, 1983.

Dintr-o statistică relativ recentă, reiese că înainte de anul 1800 au existat doar şapte cărţi care să trateze subiectul sexualităţii, ca apoi în secolul XIX să se mai adauge cinci cărţi, iar în secolul XX peste 1000, o adevărată avalanşă. Motivul acestei disproporţíi este sesizat foarte bine de Raimund Fuchs, în articolul Sexualitatea şi Biblia:

Acolo unde mai înainte exista o pudoare mincinoasă, domneşte azi o binevoitoare suprasexualizare. Noi oamenii cădem când într-o extremă, când în alta. Înainte se afirma că sexualitatea este o patimă a firii, care trebuie învinsă. Azi abia dacă se mai cunosc graniţe şi tabuuri. Pentru mulţi, sexualitatea a devenit conţinutul de bază al vieţii. Suntem potopiţi de cărţi, poze, filme, reviste care au o influenţă covârşitoare asupra simţămintelor omului. În mod artificial, omul este suprastimulat ca apoi să se prăbuşească în gol, incapabil să dobândească împlinire sexuală reală într-o relaţie legitimă. În marea patimilor, îi lipseşte orientarea necesară pentru a găsi portul siguranţei.

Filozofiile liberale de după al Doilea Război Mondial propun o sexualitate „naturală”, nereprimată, în spiritul negării depline a legăturii dintre sexualitate şi moralitate. În acest context, filozoful Michel Foucault consideră că sexualitatea nu este mai mult decât o construcţie istorică.

Dar poate fi privită ca un aspect natural al vieţii, cum ar fi tenisul sau plimbarea în doi? Categoric nu!

Adevărata importanţă şi seriozitate a subiectului acestui articol sunt descoperite în familie, în organizarea vieţii de cămin, în creşterea şi educarea copiilor etc. Sexualitatea este un subiect mult mai cuprinzător, mai bogat, fundamental legat de existenţa noastră, nefiind limitat doar la actul sexual. Tocmai de aceea, în cadrul terapiilor psihologice şi sociale se acordă o mare atenţie laturii sexuale a pacienţilor.

Un aspect important al complexităţii sale este faptul că sexualitatea se asociază cu simţăminte foarte puternice. Acestea conferă lumii sexuale şi sensibilitate, dar şi o forţă seismică, făcând-o să fie o curea de transmisie pentru o gamă largă de nevoi şi dorinţe, de la polul pozitiv, până la cel negativ: iubire şi ură, tandreţe şi agresiune, intimitate şi aventură, romantism şi sadism, plăcere şi durere, empatie şi duritate, fidelitate şi libertinism.

De aceea, experimentăm sexualitatea foarte subiectiv.

Sexualitatea este baza pentru unele dintre cele mai pasionale simţăminte şi angajamente. Este o formă de exprimare a faptului că suntem fiinţe reale, ne dă identitatea de bărbaţi şi de femei.

Sexologi cum ar fi Krafft-Ebing, Havelock Ellis, August Forel, Magnus Hirschfeld, Sigmund Freud au încercat să descopere adevăratul înţeles al sexului, explorând numeroase căi: experienţa sexualităţii infantile, relaţiile dintre sexe, influenţa hormonilor, cromozomilor, natura instinctului sexual, cauzele perversiunilor sexuale etc. Dar adesea se contrazic. Freud a mărturisit că este dificil a fi de acord în privinţa existenţei unui criteriu general recunoscut cu privire la natura sexuală a unui proces.

Prof. Jeffrey Weeks (London South Bank University, Anglia) adresează o întrebare retorică: Cine poate formula legi cu privire la sexualitate? Soluţia lui este încrederea în raţionalitatea omului, care îl va călăuzi spre a şti cărui cod de legi să i se subordoneze.

Biblia nu tratează subiectul sexualităţii separat de spiritualitate, deoarece obiectivul ei este holistic: omul, prin opera regeneratoare a lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi destoinic pentru orice lucrare bună (2 Tim 3:16), ceea ce face referire atât la familie, cât şi la celibat. Pe paginile Sfintelor Scripturi sunt presărate numeroase principii, legi şi exemple – pozitive şi negative –, care proiectează o lumină clară asupra subiectului.

Când a încheiat opera creaţiunii, Dumnezeu a calificat-o drept foarte bună. (Gen 1:31)

În această desăvârşire era inclusă şi familia şi darul sexualităţii, care nu este un intrus apărut după cădere, care nu avea nimic de-a face cu păcatul sau cu ruşinea, ci era o formă de exprimare a iubirii a doi oameni de sex opus. Din această unire intimă urmau să apară vieţi noi. Însă i s-a stabilit un cadru precis: relaţia soţ-soţie. În afara acestui minunat cadru restrâns, se poate păcătui chiar şi cu privirea sau cu imaginaţia.

Biblia ilustrează subiectul sexualităţii prin imagini elocvente. R. Fuchs se referă la două metafore: apa din fântână şi grădina (Prov. 5:15-20; Cântarea cântărilor 4:12). După cum apa înviorează şi menţine viaţa, la fel este şi cu iubirea. Dar această imagine a fântânii sau a izvorului sugerează şi ideea igienei, a purităţii cu care trebuie tratat şi aplicat acest subiect (Sexualitatea şi Biblia).

Omul obişnuieşte să protejeze sursele de apă tot la fel cum Dumnezeu ocroteşte sexualitatea prin porunca Decalogului: Să nu comiţi adulter! (Exod 20:14), pentru că nu este vorba doar de împlinirea unei dorinţe momentane, care trebuie satisfăcută numai din punct de vedere fizic. Apetenţa lipsită de o relaţie profundă şi de durată distruge şi murdăreşte, iar adesea nu are doar repercusiuni psihice. Iubirea are nevoie şi de protecţie şi de o anumită asonanţă de simţăminte cu persoana iubită. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne îndeamnă să bem apă doar din fântâna proprie şi să găsim bucuria acestei legături.

În limbajul figurat al Bibliei, sexualitatea este descrisă şi prin imaginea grădinii. Grădina este un teren separat, ocrotit de un gard, care este îngrijită în mod special pentru a aduce fructe. Grădina are nevoie de timp pentru a produce roade. Dacă este distrusă înainte de a rodi, se strică multe lucruri. Cel care practică legături sexuale înainte de căsătorie, culege nerăbdător florile grădinii şi în felul acesta împiedică apariţia roadelor.

Imaginea grădinii închise, cât şi a izvorului pecetluit reprezintă virginitatea premergătoare căsătoriei (Cântarea cântărilor 4:12). Tânăra fecioară este comparată cu un zid ale cărui porţi trebuie păzite (Cântarea cântărilor 8:8-10) (Sexualitatea şi Biblia).

Spiritualitatea şi sexualitatea sunt conţinute implicit în formularea celor două mari principii enunţate de Domnul Iisus Hristos, principii în care se cuprinde toată Legea şi Proorocii (Matei 22:40), şi astfel se armonizează perfect.

Spiritualitatea se referă la raportarea pe verticală, raportul dinspre om spre Dumnezeu, o legătură care, conform Bibliei, trebuie să fie caracterizată prin maximumul iubirii: cu toată inima, … sufletul, … cugetul (Matei 22:37).

Sexualitatea se referă la cea mai puternică relaţie pe orizontală, permisă între doi oameni de sex opus, care merge până la unitate – un singur trup (Genesa 2:24). Ea este implicit conţinută în cea de-a doua lege – iubirea semenului (Matei 22:39).

Când în familie soţul şi soţia păstrează o legătură autentică cu Dumnezeu şi unul cu celălalt, se realizează un minunat triunghi (forma geometrică a rezistenţei) al iubirii, al loialităţii, o relaţie de o frumuseţe unică şi o rezistenţă în timp.