Urcam, alături de un coleg, o pantă destul de abruptă la Nadăş, acolo unde funcţionează Centrul de tineret al Conferinţei Banat. Ne-am adunat acolo într-un grup numeros de pastori pentru a discuta diverse aspecte ale frământărilor noastre legate de slujirea pastorală în contextul timpului sfârşitului. Deşi drumul nu era mai lung de câţiva zeci de metri, amândoi gâfâiam la urcuş. Asemenea nouă, şi cei din faţa noastră pufăiau ca nişte locomotive. Într-un moment de pauză, prietenul meu mi-a spus: Ce tot spunem noi că vom fugi la munţi când va veni strâmtorarea şi se va da decretul de condamnare a păzitorilor Sabatului?! Cu condiţia noastră fizică nu am reuşi să fugim nici 50 de metri până să fim prinşi! Uite cât de greu urcăm dealul!

Ulterior, m-am gândit de multe ori la cuvintele colegului meu spuse mai în glumă, mai în serios. Şi am fost tulburat când mi-am dat seama cât de profund era adevărul din spatele lor: cei mai mulţi dintre noi nu suntem pregătiţi, la nivel fizic, pentru criza cu care ne vom confrunta curând!

Cunoscând relaţia strânsă dintre trup, minte şi dimensiunea spirituală a omului, în mintea mea s-a născut o preocupare: cum poate un trup lipsit de vitalitate să asigure atingerea potenţialului maxim al minţii şi al spiritualităţii?! › citește în continuare

Când erai mic, probabil că părinţii îţi repetau adesea că trebuie să mănânci de dimineaţă. Aceasta a fost şi este încă cea mai importantă masă a zilei. Sau… ar trebui să fie. Din păcate, deşi se cunoaşte rolul esenţial al micului dejun pentru buna funcţionare a organismului, mulţi dintre noi renunţăm la el.

De ce mic-dejun?

Pentru început, de unde vine denumirea lui? De ce i se spune „mic”, dacă se ştie că ar trebui să fie consistent? Termenul provine din francezul „petit-déjeuner”, şi, pentru a-l înţelege, e bine să ştim câteva informaţii în legătură cu obiceiurile alimentare ale francezilor. Dimineaţa ei servesc cafea şi o brioşă, un corn sau o felie de pâine cu unt, adică un minim de alimente stimulatorii. › citește în continuare

Dintele: “Nu ştiu cum să-i spun, că eu nu mă înţeleg deloc bine cu aceşti inamici!… Zilnic mă lupt cu ei… E prea mult! Dacă nu primesc niciun ajutor, curând mă vor distruge!”

Şi tocmai ai aruncat ambalajul de la ciocolata pe care ai savurat-o, şi, grăbit fiind, nici nu auzi cum dinţii strigă după ajutor în lupta lor cu acizii. › citește în continuare

Închide ochii pentru câteva secunde şi rosteşte cuvântul grăsime. Nu îţi inspiră încredere, nu-i aşa?

Deşi am fost învăţaţi de mici că grăsimea trebuie evitată (podiumurile de modă introduc acest termen în categoria tabu), testele ştiinţifice au demonstrat că există mai multe categorii de grăsimi şi că una dintre ele este benefică pentru corp. Nu este o invitaţie de a schimba etaloanele modei sau de a revoluţiona trendurile, ci doar o invitaţie de a doborî împreună o prejudecată! › citește în continuare