Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi? – 1 Corinteni 3,16

La apusul sorelui, în ziua de 5 iunie 1863, vreo 10 oameni s-au adunat pentru serviciul divin în casa lui A. Hilliard din Otsega, Michigan. Cineva a citit un text din Sfânta Scriptură, iar Ellen White a fost invitată să înalţe rugăciunea.

Ellen s-a rugat cu deosebire pentru soţul ei care era foarte deprimat din cauza sănătăţii sale şubrede. Ea s-a apropiat mai mult de el şi a pus mâinile pe umerii lui. Când a făcut aşa, a fost luată în viziune. Se părea că slava lui Dum­nezeu înconjura pe cei adunaţi şi deprimarea pastorului White a dispărut. Vedenia a continuat timp de patruzeci şi cinci de minute. › citește în continuare

Celule stem, proiecţii 3D, vaci clonate, wireless, holograme… Ce urmează? Mai este loc de lucruri noi? Cât de departe am ajuns? Sau deja ne-am aruncat în gaura neagră a propriilor imprudenţe? › citește în continuare

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalmi 139:14)

De-a lungul timpului am învăţat că într-adevăr nimic nu îmi aparţine, nimic nu pot face singur; până şi puţina forţă pe care o am este un dar, de care eu doar mă folosesc, cu recunoştinţă. A.

Întreabă un om, la trecerea dintre ani, la o aniversare sau în momentele de răscruce ale vieţii, ce îşi doreşte cel mai mult, şi printre răspunsurile lui vei găsi cu siguranţă cuvinte ca: sănătate, fericire, dragoste. Sănătate – ce ne-am face fără ea? Şi totuşi ce facem cu ea atunci când o avem? O preţuim cu adevărat? Suntem conştienţi de valoarea ei în trecerea noastră prin viaţă ?

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să nu mai ai mâini sau picioare, să nu mai poţi alerga, să nu mai poţi atinge, să nu mai poţi juca fotbal sau volei pentru că… nu mai ai cu ce? În vreme ce unii dintre noi poate ne gândim la asta, alţii se gândesc: oare cum ar fi să ai mâini? Picioare? › citește în continuare

Dulciurile – un subiect „fierbinte” în domeniul sănătăţii. Deşi par a ne face viaţa mai plăcută (câţi dintre noi nu iau o pauză de dulce cel puţin o dată pe zi?), se pare că ingredientul care le dă gustul atât de iubit, zahărul, acţionează ca un adevărat drog asupra minţii. Tentaţia dulciurilor este foarte greu de învins. Reclamele atrăgătoare ne influenţează zi de zi psihicul şi ne atrag, fără să ne dăm seama, spre aceste produse „delicioase”, dar extrem de nocive.

De ce poftim?

După ce mâncăm „ceva dulce”, creierul nostru eliberează nişte substanţe numite opioide. Acestea dau corpului nostru senzaţia de plăcere, pe care apoi creierul o recunoaşte şi devine dependent de ea. › citește în continuare