Familia, prietenii, munca ta sunt alte valori importante în care trebuie să investeşti. Nu uita: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”. (Eclesiastul 9:10)

Ierarhizează

După ce ai stabilit care îţi sunt priorităţile, ia în consideraţie şi activităţile zilnice, cele de rutină, care poate nu ţi se mai par atât de importante. Ele intră totuşi în categoria lucrurilor mici, fără de care nu am putea trăi şi care, într-o anumită măsură, ne definesc pe fiecare în parte. De asemenea, nu uita să păstrezi un loc şi pentru neprevăzut: un proiect nou, o persoană nouă în viaţa ta sau o problemă care solicită rapid rezolvare.

Apucă-te de treabă

„De mâine o să mă apuc de asta.” Îţi sună cunoscut? Am transformat viaţa într-un şir de „mâine”, când ne vedem mai plini de voinţă, mai inteligenţi, mai spirituali, mai darnici. Te-ai hotărât să înveţi mai bine şi să nu mai pierzi atât de mult timp la televizor sau pe messenger? Sau poate să renunţi la mâncarea nesănătoasă sau la alte obiceiuri greşite legate de alimentaţia ta? Amâni de mult timp să faci sport (şi nu te mulţumi numai cu alergatul după autobuz dimineaţa!) sau n-ai mai vorbit demult cu un prieten vechi? Poate vrei să te implici în activităţile bisericii sau poate te-ai hotărât să nu mai întârzii… Ca „mâine” să fii altfel, trebuie să începi să faci schimbări de azi.

Stai pe poziţie…

Disciplina este cheia formării obiceiurilor bune. Iar obiceiurile sunt cele care îţi determină caracterul. Cu cât exersezi mai mult în a fi disciplinat, cu atât vei fi mai puternic. Dumnezeu Însuşi este Cel care îţi promite ajutorul în tot acest proces. „Nicidecum n-am să te las.” (Evrei 13:5) Există un experiment faimos în acest sens, realizat la Universitatea Stanford, cu copii de patru ani. Fiecare copil a primit câte o prăjitură şi i s-a spus că poate să o mănânce imediat. Dacă reuşea să se abţină totuşi câteva minute, până la întoarcerea cercetătorului, mai primea una, lucru specificat de la bun început. Aproximativ o treime dintre ei au reuşit să se abţină. Mulţi ani mai târziu, la terminarea liceului, copiii, deveniţi acum adolescenţi, au fost studiaţi din nou. Cei care au rezistat tentaţiei la vârsta de patru ani, erau acum mult mai încrezători, mai optimişti, mai demni de încredere şi mai competenţi social decât restul. Făceau mai bine faţă dificultăţilor şi aveau rezultate şcolare mult mai bune. Disciplina este cea care a făcut şi continuă să facă diferenţa.

P.S.: Eu m-am hotărât ca de ACUM să fac nişte schimbări. Tu?

La fiecare început de lună, data de 20 sau 25 mi se pare foarte îndepărtată, aşa cum pare sesiunea la început de semestru. Sau vacanţa de vară în miez de ianuarie. Şi prinsă în rutina fiecărei zile, între două drumuri de 301, staţii de metrou şi alarme pe care le amân tot câte zece minute la începutul fiecărei zile, nici nu simt cum trec zilele una câte una. Uneori, ridicând ochii din monitor, privesc calendarul, văd culorile, dar îmi zic că mai e vreme. E abia 10. Şi cobor privirea la loc, între alte tabele şi documente care aşteaptă să fie definitivate.

Zilele de 20 sau 25 sunt printre cele mai dificile. Poate pentru că lucrurile nu mai par atât de simple precum păreau la început, propoziţiile nu mai sunt la fel de clare, imaginile la fel de expresive şi virgulele într-un număr suficient. Poate că mă simt înghesuită de numărul mare de cereri, ferestre deschise de messenger cu prea multe solicitări şi aşteptări, tabele cu căsuţe goale, pătrate prea colorate din calendar şi mustrări de conştiinţă pentru că de data asta parcă spusesem că va fi altfel. În cele din urmă pe 26 răsuflu uşurată. S-a mai obţinut o amânare. A mai întârziat încă cineva şi mai trebuie aşteptat. A rezolvat cineva în locul meu.

Venirea Domnului Hristos se aseamănă cu o zi de 20 sau 25 din calendarul meu. Iar semnele ei cu toate culorile, dublările, sublinierile si reminderurile care o anunţă. Doar că nu se va putea amâna până pe 26.