Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18).

Visam la un viitor într-o carieră sigură din punct de vedere financiar, doream să fiu cunoscută de cât mai multă lume, apreciată şi invidiată totodată, să mă simt bine în pielea mea, să fiu mereu plină de viaţă şi putere… Aşa credeam că voi fi fericită. Părinţii mei aveau şi ei grijă să îmi hrănească iluziile, încurajându-mă să îmi fac intrarea în rândul celor mai cunoscute persoane. Aş fi avut cum şi nu mi-ar fi fost foarte greu pentru că am fost înzestrată cu o fire deschisă, sociabilă, curaj şi agerime. Nu mi-a fost niciodată teamă de provocări şi am ştiut cum să transform orice eşec într-un avantaj. Dar visul meu nu corespundea cu cel pe care Dumnezeu îl avea pentru mine. Într-o clipă viaţa mea a luat o întorsătură radicală. M.

Dintotdeauna mi-au plăcut natura, oamenii, cerul… tot ceea ce Dumnezeu a creat, toate motivele de bucurie pe care ni le pune înainte în fiecare zi. Nu cred că degeaba sunt amintite în Scrisoarea Sa de Dragoste, de aproape opt sute de ori, cuvinte care au la bază verbul „a se bucura”. Din ziua în care am aflat acest lucru, m-am hotărât să aplic sfatul Său, şi nu m-am rezumat doar la atât, mi-am propus să duc acest mesaj al bucuriei tuturor celor cu care aveam să intru în legătură. Aşa s-a întâmplat şi în ziua în care viaţa mea a întâlnit ajutorul potrivit… eu însă nu ştiam pe atunci acest lucru. A. › citește în continuare

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.” (Isaia 49:15)

Lecţia de viaţă din această lună vine din partea lui Aurel, un tânăr care a simţit dragostea Tatălui ceresc, din momentul naşterii. Lipsit de afecţiunea părinţilor nativi, care l-au abandonat, a trecut prin multe încercări, lipsuri şi dezamăgiri. În ciuda acestora, a descoperit că nu este singur pe lume şi a mers înainte, având un Tată al cărui sprijin l-a intuit în orice încercare. › citește în continuare

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi!” (Ioan 8:32)

„Cine-ar fi bănuit că un studiu aprofundat al Bibliei îmi va modela caracterul? Că va face atâtea transformări benefice care se vor reflecta atât asupra mea, dar şi asupra celor dragi mie? BIBLIA! Acea carte pe care am încercat de-atâtea ori s-o deschid şi să pătrund în tainele ei, dar fără niciun succes.” M.M.

Am cunoscut multe persoane în drumeţiile vieţii mele, dar când în calea mea am întâlnit-o pe Mari, mi-am zis: compania ei îmi va fi binecuvântare în călătoria mea de-acum încolo. Am auzit multe despre ea, despre sufletul ei deosebit şi despre suferinţa ei, dar până nu am cunoscut-o personal, nu am realizat cât de minunată poate fi. Este o mamă cu o inimă tânără, veselă, iubitoare, sinceră şi prietenoasă. › citește în continuare

O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele (Proverbe 17:22).

Era una dintre acele zile obişnuite în care lumea păşea grăbită prin oraşul aglomerat şi gri. Claxoanele, zgomotul maşinilor, lătratul câinilor şi murmurul oamenilor umpleau aerul. Nu demult, s-a mutat în noul oraş, la bunica. Un oraş mare, poate prea mare pentru un copil. Obişnuită să exploreze locurile şi să descopere mereu ceva interesant în vechiul ei orăşel, aici totul i se părea uriaş, iar secolul vitezei o sufla parcă din loc.

Avea doar zece ani când a descoperit cu tristeţe mizeria în care se poate trăi, într-un oraş plin de oportunităţi şi extreme. Dar niciodată nu s-a dat bătută. Gândul că cineva trebuie să facă ceva şi pentru oamenii atât de trişti pe care-i vedea a crescut odată cu ea, frumos şi puternic. › citește în continuare