Unul dintre motivele care pot umbri uneori copilăria este autoritatea crescută a părinţilor. Când este mic, copilul este nevoit să facă tot ceea ce îi cere părintele, iar libertatea lui este mai restrânsă decât a unui adult. Când părintele solicită un serviciu copilului, de cele mai multe ori e mai mult decât sigur că va primi răspunsul aşteptat. Iar dacă nu…, se rezolvă cu ceva autoritate. Odată cu creşterea, raportul dintre cei doi începe să sufere unele modificări. Copilul începe să îl contrazică sau să exprime o altă părere decât cea a tatălui, în timp ce modul de exprimare al tatălui începe să îşi piardă din supremaţia de la început şi din convingerea de reuşită în intenţia pe care o are.

Raportul dintre tată şi fiu se regăseşte şi la nivelul relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Din păcate, mulţi înţeleg însă greşit această legătură. Dumnezeu este perceput ca fiind autoritar, dur şi sever. În plus, cine este împotriva Lui va fi pedepsit în modul cel mai aspru. Astfel, imaginea lui Dumnezeu în ochii oamenilor este înţeleasă greşit, iar lucrarea pe care Dumnezeu o face şi cea pe care omul o are de făcut este umbrită. › citește în continuare

Liberté… freedom… libertad…, numeşte-o cum vrei sau spune-i în ce limbă vrei…, este ceea ce ne dorim cu toţii, este un deziderat suprem în lumea în care trăim. Dincolo de avere, dincolo de bogăţii, de prestigiu social sau dincolo de popularitate se ascunde dorinţa de a fi independenţi.

Societatea are grijă să ne dea aripi prin campanii publicitare de mare anvergură, prin slogane care să ne antreneze şi să ne convingă de investirea timpului şi a energiei de care dispunem în această direcţie: eşti liber, fă ce vrei, când vrei şi cum vrei! Până şi industria cosmeticelor promovează nu un miros, ci un principiu de viaţă. Reclama la parfumul Libertate este foarte inspirată: Mergi acolo unde vrei să mergi. Fă ceea ce vrei să faci. Trăieşte aşa cum vrei să trăieşti. Asta înseamnă să fii liber… Libertate. Un sunet nou sub formă de parfum.
› citește în continuare