Este foarte simplu să te îndrăgosteşti. Un număr destul de mare de tineri se îndrăgostesc de mai multe ori înainte de a se căsători. Probabil că nu te vei căsători cu prietenul de la grădiniţă sau cu colegul de bancă cu care îţi împărţeai pacheţelul de prânz în şcoala generală sau cu nicio altă persoană de care te-ai mai îndrăgostit pasager de-a lungul timpului, dar sunt şanse foarte mari ca tu să promiţi că vei iubi şi vei onora pe cineva în următorii ani.

Sunt destul de multe persoanele care spun „DA” în fierbinţeala romantismului, doar pentru a descoperi mai târziu că dragostea lor fierbinte de vară nu a fost neapărat şi una bazată pe motive raţionale. Kay Kuzma, doctor specialist în educaţie şi viaţă de familie, spunea că „există posibilitatea să fii îndrăgostit nebuneşte de persoana nepotrivită. Iar îndrăgostirea nu este un motiv suficient pentru a te căsători”. Căsătoriile bazate doar pe dragoste pot depăşi momentul răcirii pasiunii, dar atunci când dragostea trece prin „lungile nopţi de iarnă” – şi se întoarce raţiunea – prea mulţi sunt aceia care descoperă că au făcut o investiţie pe termen lung, neînţeleaptă şi nefericită. › citește în continuare

Unul dintre motivele care pot umbri uneori copilăria este autoritatea crescută a părinţilor. Când este mic, copilul este nevoit să facă tot ceea ce îi cere părintele, iar libertatea lui este mai restrânsă decât a unui adult. Când părintele solicită un serviciu copilului, de cele mai multe ori e mai mult decât sigur că va primi răspunsul aşteptat. Iar dacă nu…, se rezolvă cu ceva autoritate. Odată cu creşterea, raportul dintre cei doi începe să sufere unele modificări. Copilul începe să îl contrazică sau să exprime o altă părere decât cea a tatălui, în timp ce modul de exprimare al tatălui începe să îşi piardă din supremaţia de la început şi din convingerea de reuşită în intenţia pe care o are.

Raportul dintre tată şi fiu se regăseşte şi la nivelul relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Din păcate, mulţi înţeleg însă greşit această legătură. Dumnezeu este perceput ca fiind autoritar, dur şi sever. În plus, cine este împotriva Lui va fi pedepsit în modul cel mai aspru. Astfel, imaginea lui Dumnezeu în ochii oamenilor este înţeleasă greşit, iar lucrarea pe care Dumnezeu o face şi cea pe care omul o are de făcut este umbrită. › citește în continuare

Nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici.

Cum voi putea încheia acest an cu un surâs de mulţumire când, privind în urmă, constat că am lăsat atâtea lucruri neîncepute, neterminate sau realizate prost? În momentul în care aş fi putut să fac ceva, m-au ţinut de mână indiferenţa, ignoranţa, amânarea şi, de ce să nu recunosc, lenea. Îmi era uşor să zic „nu e aşa de important, se poate amâna”, „voi lăsa pe altă dată”, „şi mâine e o zi” etc. Alteori nu eram suficient de motivată: „De ce să fac un lucru bun când e atât de simplu şi de confortabil să nu fac nimic?” Dar când a sosit momentul să bifez realizările din 2009, am constatat că nu prea am ce. Mintea nu e mai luminată, sufletul nu e mai senin, lucrurile nu sunt mai bune în viaţă. Nu am progresat cu nimic, nu am evoluat pe niciun plan…

Şi cum voi putea să mă bucur de noul an când am lăsat în urmă unul atât de sărac? Mi s-a oferit minte să pot gândi, putere să pot realiza, suflet să pot simţi, discernământ să pot analiza. Mi s-a oferit totul, dar n-am oferit nimic! Voinţa am încătuşat-o, munca am amânat-o, promisiunile au fost uitate… › citește în continuare