Cineva mi-a spus că e bine să îţi ceri iertare cu voce tare pentru fiecare păcat pe care ţi-l aminteşte Duhul Sfânt, că dacă nu, diavolul zice că nu ţi-ai cerut iertare şi pretinde să aibă drepturi asupra ta şi poate să te împovăreze. De când am auzit asta parcă mai rău m-a împovarat decât să mă despovăreze cum zicea respectivul. Ce părere aveţi? Este neapărat necesar să mărturisesc cu voce tare? Am făcut o listă cu păcatele pe care mi le-am amintit şi le-am mărturisit cu voce tare, însă acum mă gândesc că mai sunt multe păcate pe care nu pot să mi le amintesc; şi parcă mai rău mă simt decât eliberată. Ce să fac cu conştiinţa încărcată că mai am o sumedenie de păcate pe care nu mi le amintesc? › citește în continuare

Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr,şi ne vom linişti inimile înaintea Lui. – 1 Ioan 3,19

John fusese crescut într-un cămin creştin, dar în inima lui, el nu avea certitudinea că era un copil al lui Dumnezeu. El era un fiu de pastor, dar nu ştia că păcatele sale sunt iertate. El încerca din greu să fie bun, dar de foarte multe ori dădea greş. El invidia asigurarea liniştită a prietenilor lui moravi, care credeau făgăduinţele şi ştiau că erau primiţi de Dumnezeu.

În dimineaţa zilei de 24 mai 1738, John Wesley s-a rugat în mod serios pentru credinţă spre a crede că Dumnezeu l-a primit. Apoi, a deschis Biblia şi a citit: „Prin cari El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeeşti” (2 Petru 1,4). El trebuia să creadă că făgăduinţele acelea erau pentru el. Răsfoind în continuare Biblia, a deschis-o la textul: „Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu 12,34). › citește în continuare

Cei răi n-au pace, zice Domnul. – Isaia 48,22

După cinci ani, opt luni şi şapte zile, partea europeană a celui de-al doilea război mondial a luat sfârşit. Ziua de 8 mai 1945 a fost sărbătorită în toată lumea apuseană, ca Ziua Victoriei în Europa.

Mulţi conducători ai nazismului învins s-au sinucis. Alţii s-au predat. Unii, ca Adolf Eichmann, au dispărut. A. Eichmann se aştepta să fie judecat pentru uciderea a şase milioane de evrei, dacă avea să fie prins. Pentru a evita acest lucru şi-a schimbat numele în Ricardo Klement şi a fugit în Argentina. Acolo, a obţinut o slujbă la o fabrică. Niciunul dintre vecinii lui nu bănuia adevărata lui identitate. › citește în continuare

«Fiecare om ar trebui să aibă un cimitir personal respectabil, în care să poată îngropa greşelile prietenilor lui.»

Mark Twain

Cu ceva timp în urmă, de ziua mea, am primit o carte pe care era scris acest motto, precum şi un sincer „Îmi pare rău!”. Atunci am început să calc firav, dar sigur, pe lungul drum al iertării. Am învăţat că a ierta este o adevărată artă şi că fiecare dintre noi poate fi un artist! Am fost rănită de oameni şi rana cea mai greu de vindecat şi de iertat e cea produsă de persoanele la care ţin… deoarece este „mai uşor să ierţi un duşman decât un prieten.” (Willliam Black) Este atât de uşor să rănim, dar după ce suntem răniţi la rândul nostru şi vedem ce implică iertarea, poate că vom învăţa să nu-i mai rănim pe cei dragi! Ne trăim existenţa cufundaţi în superlative: avem impresia că iubim prea mult, că oferim prea mult, doar că atunci când vorbim despre iertare se pare că avem mari restanţe, deoarece iertăm prea puţin… › citește în continuare