Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului; şi Domnul i-a dat în mâinile lui Madian, timp de şapte ani. Mâna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stânci întărite. După ce semăna Israel, Madian se suia cu Amalec şi fiii Răsăritului şi porneau împotriva lui. Tăbărau în faţa lui, nimiceau roadele ţării până spre Gaza, şi nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari…. Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul (Judecători 6:1-6).

Madianiţii erau un popor nomad, al cărui teritoriu se întindea din partea sudică a peninsulei Sinai spre nord, până în golful Acaba şi până departe în câmpiile de la răsărit de Moab. Ei erau rudele evreilor, având în vedere că Madian a fost fiul lui Avraam de la Chetura, cea de-a doua lui soţie. Tatăl soţiei lui Moise era preot al Madianului (Exod 2:15-21). › citește în continuare

În articolul precedent, am văzut cum a folosit Dumnezeu dominaţia Otomană pentru a crea o zonă liberă în contextul persecuţiei religioase, ca loc de refugiu pentru persecutaţii din vest şi din est. Spre acest teritoriu s-au îndreptat grupurile de protestanţi ca să scape cu viaţă. Odată ajunşi în teritoriile româneşti, au adus cu ei fervoarea religioasă şi adevărurile Scripturii.

Creștinism amestecat cu păgânism

Într-o recentă teză de doctorat intitulată Reforma din Transilvania în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, Ana Filip Dumitran demonstrează că în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, populaţia română practica un creştinism amestecat cu ritualuri şi practici păgâne. Din acest motiv, reformatorii au înţeles că oamenii aveau nevoie de Evanghelie. Păgânismul extins la scară largă a fost discutat şi în diverse sinoade ale Bisericii Ortodoxe, încercându-se eradicarea lui.
(Dumitran , pag. 47 – 60)
› citește în continuare

“Poporul Tău şi-a aşezat locuinţa în ţara, pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule, o pregătisei pentru cei nenorociţi (Psalmii 68:10)”.

În studiul istoriei am simţit o părere de rău atunci când am aflat că atât creştinismul de apus, cât şi cel de răsărit au făcut presiuni necreştineşti asupra bisericii de rit apostolic de la nord de Dunăre pentru a intra sub influenţa politico-religioasă. Invazia bulgară şi impunerea limbii slavone în spaţiul religios, cu toate consecinţele lor nefaste, ne-au făcut să ne întrebăm cum va opri Dumnezeu nimicirea poporului român. În continuare aş vrea să amintesc una dintre intervenţiile salvatoare ale lui Dumnezeu. › citește în continuare