Trebuie să fii frumoasă!
Nimeni nu ți-o spune tranșant niciodată, dar „semnale de avertizare” sunt peste tot. Un anunț publicitar mi-a atras atenția: un deux-pieces de lenjerie intimă, pus în evidență de corpul modelului ce-l prezenta. Vine spontan întrebarea dacă și pe mine ar avea același efect. › citește în continuare
Grădinile Harului nr.7
Un spaţiu mărit în care creşte, frumoasă, poezia.
Avem marea bucurie de a fi primit la Grădinile Harului un teren suplimentar pentru câteva straturi de poezie, în plus. Mii de mulţumiri celor care au avut curajul şi voinţa de a lua o asemenea decizie!
Am vorbit în numerele trecute despre ce este şi ce nu este poezia, spunând câte ceva despre metaforă. Consider că aceste lucruri sunt esenţiale în ceea ce priveşte esenţa şi calitatea actului creator numit poezie. În acest număr, aş vrea să fac referire la una dintre calităţile fundamentale ale discursului poetic numit poesis: frumuseţea textului poetic.
Cei din vechime atribuiau artei, în general, şi poeziei, în special, trei funcţii obligatorii: poesis, mimesis şi catharsis. Ne vom ocupa succint de prima dintre ele. Poesis este calitatea unui text de a transmite o emoţie, cu subînţelesul că această emoţie trebuie să fie frumoasă. În realitate, nu toate emoţiile transmise de poezie sunt agreabile şi plăcute, dar nu a fost găsit un alt cuvânt mai potrivit pentru a defini acest aspect de principiu al versului de calitate. › citește în continuare
Oglinda noastră cea de toate zilele
Haideţi să fim sinceri: de câte ori vă uitaţi zilnic în oglindă? De câte ori aţi vrea să schimbaţi ceva la felul în care arătaţi? Să fie legat de statură, de greutate sau de culoarea părului? Poate forma picioarelor nu vă multumeşte sau poate v-aţi dori muşchi mai bine definiţi. Poate vă doriţi dinţi mai albi sau mai drepţi sau glezne mai subţiri…
Ultimele două secole au adus asupra populaţiei pământului schimbări majore în privinţa percepţiei de sine: n-a existat niciodată o acumulare de informaţie vizuală mai mare ca acum. Peste tot unde întorci privirea, ochii se umplu de imagini ale corpului omenesc: reviste, afişe, postere. Pielea este un magnet al publicităţii, care arată tot mai mult şi în linii tot mai atrăgătoare. Iată de ce oglinda ne devine, în fiecare zi, icoană sau obiect de tortură, fie că este în baia personală, în poşetă sau în vitrinele magazinelor de pretutindeni. Şi, deşi femeile sunt mai preocupate de aspectul fizic decât bărbaţii, mania aparenţei nu iartă nici sexul puternic.
Veţi spune: desigur, a te îngriji de aspectul fizic este firesc şi indicat. Dar unde este delimitarea extremelor? Unde începe Frumuseţea să ne joace feste, urâţindu-ne sufletele? › citește în continuare
Frumoasă, credincioasă sau…fată de casă?
Referindu-mă la o viitoare parteneră, pot pleca de la premisa că frumuseţea trece şi credincioasă poate deveni. Apare atunci întrebarea: cum aş alege să fie prietena mea: frumoasă sau credincioasă?
Frumuseţea fizică
Când vorbim despre frumuseţe, gândul ne duce la frumuseţea fizică. Puţine sunt cazurile, deşi nu acesta este idealul, când prietenia dintre o fată şi un băiat face ca fata “să înflorească” zi după zi, chiar dacă peste ea anii au lăsat urme în trecerea lor.
De cele mai multe ori am văzut opusul: fete care au mare grijă de modul în care arată (uneori cu sacrificii mari) până se căsătoresc, iar apoi ascund cântarul şi ridică oglinda tot mai sus pentru a se vedea doar capul. Să ajungi la 50 de ani şi să arăţi ca la 35 e mare lucru! Ştiu că în mai mult de jumătate din cazuri acest lucru este realizabil, dar nu înţeleg de ce nu se vrea. › citește în continuare