Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi Robul Meu pe care l-am ales. - Isaia 43,10

Luther Warren, în vârstă de 14 ani a dorit să dea mărturie pentru Isus. El se gândea ce minunat avea să fie dacă toţi prietenii lui ar putea să lucreze împreună la răspândirea soliei despre revenirea pe curând a lui Isus.

Într-o zi, el a împărtăşit aceste idei prietenului lui, Harry Fenner, în vârstă de 17 ani. Ei mergeau de-a lungul unui drum de ţară din Michigan şi Luther i-a sugerat: „Harry, să mergem dincolo de gard şi să ne rugăm pentru aceasta”.

Cei doi băieţi au escaladat gardul şi au găsit un loc retras în spatele unui tufiş unde au putut să se roage. Ei s-au consacrat pentru lucrarea de a duce Evanghelia în lume şi I-au cerut lui Dumnezeu să-i ajute să recruteze tineri pentru acest plan.

„Veniţi şi uniţi-vă cu Societatea noastră, a tineretului, îi îndemnau Luther şi Harry pe prietenii lor. În curând, nouă băieţi, nouă adolescenţi, se adunau în fiecare săptămână pentru rugăciune şi mărturie. Ei făceau comisioane pen­tru cei bolnavi, dădeau broşuri şi scriau scrisori misionare.

Luther Warren a crescut şi a devenit un pastor adventist de ziua a şaptea. În această calitate, el încă mai simţea sarcina că tineretul ar trebui să aibă o parte în lucrarea lui Dumnezeu. În aceasta, el a fost încurajat de Ellen White, care a scris în 1892:

„Tineri şi tinere, nu puteţi forma grupe şi, ca ostaşi ai lui Hristos, să vă înrolaţi în slujirea Maestrului vostru, punând tot tactul, priceperea şi talentul vostru în slujba Lui, spre a putea salva suflete de la ruină? Să se organizeze grupe în fiecare biserică spre a face această lucrare.” (Christian Service, p. 34) › citește în continuare

Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul. – Matei 24,14

Acum aproape două sute de ani, o adunare de slujbaşi dintr-un sat englez era aproape să se încheie. Conducătorul ei a spus: „Am parcurs agenda noastră. Mai este ceva de discutat?”

William Carey, un pantofar ajuns predicator, s-a ridicat.

„Da, frate Carey, ce e?” l-a întrebat conducătorul. › citește în continuare

Evanghelizarea popoarelor migratoare

Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care şi-l alege El de moştenire (Psalmi 33:22).

Ţinta şi misiunea creştinilor apostolici a fost împlinirea mandatului încredinţat lor de Domnul Isus, cât mai repede posibil. Din aceste considerente, Pavel nu avea odihnă iar apostolii au mers în misiune dispuşi să plătească preţul suprem. Împlinirea misiunii a devenit dominanta vieţii lor şi s-au răspândit în toate zările lumii cunoscute, astfel încât Pavel declara în Epistola către Coloseni 1:23: … Evanghelia pe care aţi auzit-o … a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer…

Istoricul Origenes spunea: Toma a mers să predice Parţilor, Matei a mers în Etiopia, Bartolomeu în vestul Indiei, Ioan în Asia, Andrei în Scythia, Petru în Pont, Galatia, Bithynia şi Capodokia, Paul a mers din Ierusalim până în Illyria (Origenes, Comentarii la Facerea, vol. III). În felul acesta au acoperit în mare parte lumea cunoscută, în vremea apostolică. › citește în continuare