Nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici.

Cum voi putea încheia acest an cu un surâs de mulţumire când, privind în urmă, constat că am lăsat atâtea lucruri neîncepute, neterminate sau realizate prost? În momentul în care aş fi putut să fac ceva, m-au ţinut de mână indiferenţa, ignoranţa, amânarea şi, de ce să nu recunosc, lenea. Îmi era uşor să zic „nu e aşa de important, se poate amâna”, „voi lăsa pe altă dată”, „şi mâine e o zi” etc. Alteori nu eram suficient de motivată: „De ce să fac un lucru bun când e atât de simplu şi de confortabil să nu fac nimic?” Dar când a sosit momentul să bifez realizările din 2009, am constatat că nu prea am ce. Mintea nu e mai luminată, sufletul nu e mai senin, lucrurile nu sunt mai bune în viaţă. Nu am progresat cu nimic, nu am evoluat pe niciun plan…

Şi cum voi putea să mă bucur de noul an când am lăsat în urmă unul atât de sărac? Mi s-a oferit minte să pot gândi, putere să pot realiza, suflet să pot simţi, discernământ să pot analiza. Mi s-a oferit totul, dar n-am oferit nimic! Voinţa am încătuşat-o, munca am amânat-o, promisiunile au fost uitate… › citește în continuare

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.” Ps.90:12

Mă consider o persoană cu un talent nemaipomenit de a pierde timpul. Să vă spun acum şi de ce!

Când încep să citesc CV-ul unei personalităţi marcante, indiferent de domeniu, prima întrebare pe care mi-o pun este: „Când a avut timp să realizeze toate acestea?” Chiar aşa: când? Da, contează inteligenţa, contează talentul, contează voinţa şi ambiţia, precum şi imensa răbdare de a duce lucrurile la bun sfârşit şi de a nu renunţa atunci când există puţine premise de reuşită. Şi totuşi, când ai timp să desfăşori atâtea activităţi, să faci atâtea lucruri pentru ca în final să poţi umple pagini întregi de net cu rezultatele tale? Unde este secretul? Munca ar fi primul răspuns… sacrificiul al doilea… Şi totuşi…

Îmi amintesc că pe vremea studenţiei, la un curs de psihologie socială, am auzit o colegă întrebând: „Când are timp profesorul ăsta să scrie atâtea cărţi? Nu are viaţă personală?” Acelaşi lucru m-am întrebat şi eu atunci. Dar nu am găsit un răspuns! › citește în continuare