Cineva spunea odată că noi vrem ca Dumnezeu să ne îngăduie aşa cum suntem, dar noi nu-L acceptăm aşa cum este El. Fiecare dintre noi are întrebările şi problemele sale, fiecare vede lucrurile diferit având perspective diferite, şi asta pentru că suntem unici. Sau cel puţin aşa ne place să credem.

Nu putem să Îl acceptăm pe El aşa cum este… Dar cum este El? Când a fost ultima oară când ai spus unei alte persoane despre cum este Dumnezeu? › citește în continuare

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.” (Isaia 49:15)

Lecţia de viaţă din această lună vine din partea lui Aurel, un tânăr care a simţit dragostea Tatălui ceresc, din momentul naşterii. Lipsit de afecţiunea părinţilor nativi, care l-au abandonat, a trecut prin multe încercări, lipsuri şi dezamăgiri. În ciuda acestora, a descoperit că nu este singur pe lume şi a mers înainte, având un Tată al cărui sprijin l-a intuit în orice încercare. › citește în continuare

Fiecare zi poartă cu sine provocările ei. Nicio situaţie nu seamănă întru totul cu alta. Cu toate acestea, ai nevoie de câteva puncte stabile în viaţa ta, faţă de care să nu faci compromisuri. Creştin fiind, prioritatea ta numărul 1 ar trebui să fie ascultarea de Dumnezeu. Începe-ţi ziua rugându-L să-ţi arate care este voia Lui pentru tine, să te îndrume şi să îţi poarte de grijă.

Familia, prietenii, munca ta sunt alte valori importante în care trebuie să investeşti. Nu uita: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!”. (Eclesiastul 9:10) › citește în continuare

Scena: Littleton, un orăşel liniştit din Colorado (SUA). Liceul Columbine. 20 aprilie 1999, ora 11:10 a.m.

Actul întâi – Mânie şi Selecţie naturală

Comunitatea paşnică din Littleton a fost brutalizată în 20 aprilie 1999, de atacul sângeros plănuit şi executat de doi adolescenţi – Eric Harris şi Dylan Klebold. Cu sânge rece şi nepăsare, Harris (purtând un tricou pe care scria Selecţie naturală) şi Klebold (pe a cărui bluză scria Mânie) au luat cu asalt liceul la care învăţau, curmând viaţa a 12 dintre colegii lor şi a unui profesor. Alte 24 de persoane, majoritatea adolescenţi, au fost rănite. În final, Harris şi Klebold s-au sinucis, lăsând în urmă o scenă terifiantă, părinţi înlăcrimaţi, o comunitate paralizată şi o lume întreagă dorind să găsească un sens în tot ceea ce se întâmplase. Evenimentul avea să se imprime în conştiinţa tuturor sub numele de „masacrul de la Columbine”, despre care Bill Clinton – preşedintele SUA la data aceea – declara că a „străpuns sufletul Americii”. › citește în continuare