Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? - Psalmi 139,7

Unde ne putem duce, ca Dumnezeu să nu ne ajungă? Răspunsul desigur este: nicăieri, pentru că Dumnezeu este atotprezent.

Noi putem încerca, ca şi Iona, să fugim departe; dar adu-ţi aminte că Dumnezeu l-a găsit chiar şi în pântecele marelui peşte. De teama Izabelei, Ilie s-a acuns într-o crăpătură a stâncii; dar Dumnezeu l-a găsit şi acolo. Citeşte întreg Psalmul 139 şi vei afLa că Dumnezeu ne poate ajunge oriunde, în cele mai neobişnuite împrejurări.

› citește în continuare

Pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice. - Tit 3,7

În această zi a anului 1828, un băiat în vârstă de 17 ani a nimerit din întâmplare în Nürnberg, Germania. Ca şi buimăcit, umbla de-a lungul străzilor până ce a fost oprit de pantofarul George Weichmann.

„Te pot ajuta cu ceva?” a întrebat pantofarul. „Unde te duci?”

Băiatul nu ştia unde mergea, nici de unde venea. El nu putea vorbi limba germană. Tot ceea ce cunoştea era numele lui: Kasper Hausman. O notă pe care o purta spunea că el fusese părăsit de copil şi acum dorea să fIe soldat. El nu ştia nimic despre lucruri obişnuite ca: foc, timp şi bani. › citește în continuare

Domnul i-a zis: ‘Ce ai în mână?’ - Exod 4,2

La 25 mai 1940, armata britanică care lupta în Franţa se retrăsese pe ţărmul de la Dunkerque. Încet, inamicul se apropia. Cu spatele la mare, englezii nu puteau să se retragă mai departe. Mii de soldaţi au crezut că le-a sosit sfârşitul.

Atunci, a început miracolul bărcilor mici. În Anglia, s-a răspândit ştirea că este nevoie de mici ambarcaţiuni spre a-i evacua pe soldaţi.

În câteva ceasuri, a fost formată cea mai ciudată marină militară. Bărci de agrement, luntre de pescuit, iahturi, remorchere şi şlepuri au ieşit de pe râurile şi porturile Angliei. Prinzători de creveţi, feriboturi, şalupe cu vâsle şi şalupe cu motor, toate s-au îndreptat spre Dunkerque. Cam o mie de ambarcaţiuni de toate soiurile, conduse de bancheri, dentişti, pescari, tineri şi bătrâni, au mers să salveze.

› citește în continuare

În ce priveşte căsătoria, am cele mai frumoase sentimente, dar şi cele mai mari temeri. De la bucuria de a fi cu cel iubit tot timpul la teama că eu sau el am putea să nu mai avem aceleaşi sentimente atât de intense cu trecerea timpului, şi atunci alegerea noastră s-ar dovedi nu atât de bună cum am crezut … In ciuda temerilor, dacă Dumnezeu primează în vieţile noastre, sunt convinsă că El poate face ca relaţia noastră să funcţioneze, iar dragostea să crească tot mai mult.

Violeta, 19 ani

Căsătoria este locul în care ar trebui să te afli cel mai în siguranţă. Doar in căsătorie poţi beneficia de bucuria deplină a dragostei. În altă parte decât aici nu ai voie nici măcar să te gândeşti.

Benny, 22 ani

› citește în continuare