… Căci ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea. – 2 Timotei 1,12

Ultimele cuvinte ale lui Ellen White înainte de a muri, la 16 iulie 1915, au fost adresate fiului ei, William. Ea a spus: „Ştiu în cine am crezut.”

Ea a folosit de multe ori aceste cuvinte, spre a mângâia pe aceia care deplângeau pierderea vreunuia pe care îl iubeau. În 1893, ea le-a folosit pentru a-i mângâia pe părinţii care şi-au pierdut copiii pe mare. Ea a scris: „Oricare ar fi împrejurările în care vă găsiţi, oricât de întunecate şi tainice pot fi căile Providenţei, chiar dacă drumul ar trece prin ape adânci, iar încercări şi pierderi grele v-ar face să suferiţi iar şi iar, asigurarea încă mai sună: ’Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu’ (Rom. 8,28). ’Ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea’ (2 Tim. 1,12).” (Selected Messages, vol. 2, p. 261) › citește în continuare

Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta. -Fapte 16,31

Mii de oameni s-au adunat pe ţărmul stâncos al fluviului Niagara în această zi a anului 1859, să-l vadă pe Charles Blondin mergând pe frânghia bine întinsă, lungă de 400 m şi la 50 m deasupra apei, aproape de cascada mugindă. › citește în continuare

Vă las pacea Mea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte. – Ioan 14,27

Sam Tannyhill nu ştia ce este pacea. Din copilărie el a fost fugar, încercând să evite a fi prins pentru furt. El s-a născut la 20 iunie 1929 şi a murit douăzeci şi şapte de ani mai târziu, pe scaunul electric, la Penitenciarul statu­lui Ohio, pentru că a ucis o chelneriţă.

Doi adventişti de ziua a şaptea din Fremont, Ohio, au simţit o povară specială pentru acest tânăr. Ei l-au vizitat în celulă şi au vorbit cu el despre iubirea lui Dumnezeu. Keith Collins a făgăduit să-i dea lui Sam o Biblie, dar când a ajuns acasă n-a putut găsi pe cea în plus pe care o credea că este acolo. David, fiul lui în vârstă de 9 ani tocmai primise o Biblie nouă de ziua lui de naştere.

„Tăticule, poţi să-i dai lui Sam Biblia mea”, a zis băiatul.

Sam a acceptat Biblia lui David şi a făgăduit s-o citească. Când a terminat cu celelalte cărţi, a luat-o în cele din urmă ca să-i mai treacă timpul. Despre această experienţă, el a scris:

„Am găsit un loc unde un flăcău numit Isus i-a trimis pe unii din grupa Lui să-i aducă un catâr. Pentru aceasta, eu L-am crezut un hoţ de cai. Apoi, am dat peste un loc unde El a făcut vin. Pentru aceasta, L-am numit un con­trabandist cu alcool. Apoi, am găsit un loc unde El a înviat morţi, a vindecat orice fel de boală şi a scos demoni. Acum m-am întrebat: Ce fel de Om este acesta? Şi astfel am început cu Matei şi am citit toată partea numită Noul Testament. În timpul acela, L-am găsit nu ca pe un hoţ de cai, nici ca pe un contrabandist cu alcool, ci ca pe Fiul lui Dumnezeu.” › citește în continuare

Să faceţi orice vă va zice. – Ioan 2,5

Într-una din zilele primăverii anului 1905, Pastorul John A. Burden a deschis o scrisoare primită de la Ellen White, care se afla atunci în Wash­ington D.C., luând parte la Conferinţa Generală. El a citit: „Cumpără neapărat proprietatea.”

Proprietatea în discuţie era o suprafaţă de treizeci şi opt de hectare, aproape de Redlands, California, într-un loc numit Loma Linda. Acesta părea a fi un loc ideal pentru o instituţie medicală şi educaţională. Proprietarii au cerut la început 110.000 dolari, dar acum au redus preţul la 40.000 de dolari.

„Mergi înainte, prin credinţă, şi banii vor veni din surse neaşteptate”, zicea scrisoarea.

Pastorul Burden s-a hotărât să se încreadă în Cuvântul Domnului aşa cum era dat prin Ellen White. El personal a făcut un împrumut de 1.000 de dolari şi a achitat prima rată. A doua rată de 4.000 de dolari trebuia plătită la 15 iunie. Unde avea să găsească el atâţia bani?

Pastorul Burden a auzit de un frate adventist care nu de mult întrebase Conferinţa dacă nu cumva are nevoie de bani. Poate că el îi va da pentru Loma Linda. Aşadar, pastorul Burden a luat trenul electric de la Los An­geles până la ferma unde locuia acest frate, la o depărtare de vreo 2,5 km.

Când, în cele din urmă, a dat de cabană, nu era nimeni în ea. Dezamăgit, Burden s-a întors la gară să aştepte trenul următor. › citește în continuare