Un tren de hârtie construit din listele întregi de lucruri pe care merită să le faci. Nu te descuraja dacă ţi se par prea multe, prea colorate, prea fantastice, prea greu de realizat… Nu uita că limita e cerul! Şi până la cer e o cale lungă cât să poată fi acoperită de trenul listelor tale.

Se aude un fluier! Se pare că e conductorul. Trenul se pregăteşte să plece mai departe. Te-ai hotărât? Te urci? Ştii ce ai de făcut! Respiră adânc şi hai sus! A început deja vacanţa…

În vremea lui Noe, vreme cu care Domnul Hristos compară timpul sfârşitului, doritorii au putut intra în arcă cât timp uşa a fost deschisă. Din momentul în care ea s-a închis, acest lucru a devenit imposibil. Trecerea pragului reprezenta un act de credinţă pentru că nu se vedea niciun nor la orizont. Şi unii au ales să se încreadă în cuvântul lui Dumnezeu şi să intre, iar alţii în cerul senin şi să rămână afară. Lucrul acesta pune în evidenţă două atitudini generale care vor putea fi observate şi în zilele din urmă.  Există mulţi creştini foarte liniştiţi, care deşi nu o spun, nu cred prea mult în profeţiile cu privire la criza finală şi nici chiar în viaţa veşnică. Aceştia nu  iau o atitudine radicală de partea lui Dumnezeu, aşteptând ca realitatea să le demonstreze că într-adevăr este adevărat ceea ce au auzit. Astfel de oameni ar putea fi numiţi creştini-atei. Însă în momentul confruntării cu realitatea şi al unei alegeri puţin forţate de împrejurări, s-ar putea să fie prea târziu pentru ei. Mântuirea este primită prin credinţă.

Cine nu conştientizează cu adevărat ce implică  timpul sfârşitului şi nu se pregăteşte în acest sens, în momentul în care se va confrunta cu realitatea şi nu va mai avea un timp de pregătire, va fi doborât cu siguranţă. Cine nu se pregăteşte pentru Împărăţia lui Dumnezeu de-acum, pe baza credinţei, şi aşteaptă ca realitatea să îi demonstreze că există cu adevărat, va fi nevoit să descopere că e prea târziu să mai poată face ceva.

Isus ne-a adus cerul mai aproape….ca nu cumva veşnicia să fie exclusă din preocupările noastre.

„Atunci am văzut un cer nou şi un pământ nou pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră.”
(Apocalipsa 21,1)

„Când ochii noştri vor privi acea lume de frumuseţi pe care acum abia o întrezărim prin microscop, când vom privi gloriile cerului, scrutate acum cu privirea de la distanţă prin telescop, când rugina păcatului va fi îndepărtată, întregul pământ va apărea în „frumuseţea Domnului Dumnezeului nostru”. Ce domeniu vast va fi deschis studiului nostru! Acolo, cercetătorul ştiinţei va putea citi rapoartele creaţiunii şi nu va mai găsi nicio referire la legea răului. El va putea asculta muzica vocilor naturii şi nu va mai descoperi nicio iotă de tânguire, nici un ton de durere […] Toate comorile universului vor putea fi cercetate de copiii lui Dumnezeu . Cu o plăcere inexplicabilă, vom intra în bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute. Vom avea parte de comorile obţinute de-a lungul veacurilor petrecute în contemplarea lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu.” (E.G. White, Education, pag. 303, 307)

„Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.” (Apocalipsa 21,1)

„Aici am văzut pomul vieţii şi tronul lui Dumnezeu. Din tron izvora un râu cu apă curată, iar pe fiecare parte a râului era pomul vieţii. Pe o parte a râului era o tulpină a copacului si pe cealaltă parte era altă tulpină, amândoi din aur curat, cristalin […] acesta era pomul vieţii, pe ambele maluri ale râului vieţii. Ramurile lui se plecau spre locul unde stăteam noi şi fructele erau minunate, arătau asemenea aurului amestecat cu argint.” (E.G. White, Early Writtings, 1851, pag. 17)

„Acolo nu va mai fi noapte.” (Apocalipsa 21,5)

„Nimeni nu va avea nevoie şi nu va dori să se odihnească. Acolo, nimeni nu va obosi în îndeplinirea voinţei lui Dumnezeu sau aducând laudă Numelui Său. Vom simţi întotdeauna  prospeţimea dimineţii şi vom fi departe de terminarea ei. […] Însuşirea cunoştinţelor nu va mai obosi mintea şi nu va epuiza energiile.” (E. G. White, The Great Controversy, 1911, pag. 676,677)

„Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire” ( 1 Corinteni 15,52-53)

„Aşa cum a înviat Isus din morţi, tot aşa vor învia şi cei ce dorm în El. Noi ne vom recunoaşte prietenii, aşa cum L-au recunoscut ucenicii pe Domnul Isus. Poate că în această viaţă muritoare, ei au fost deformaţi, bolnavi sau desfiguraţi şi, deşi vor învia în perfectă stare de sănătate şi simetrie, totuşi, în trupul de slavă, identitatea lor va fi cu desăvârşire păstrată.” (E. G. White, The Desire of Ages, 1898, pag. 804)

„Acolo vom fi chiar aşa cum suntem cunoscuţi. Acolo iubirile şi simpatiile pe care Dumnezeu le-a sădit în suflet îşi vor găsi cea mai adevărată şi plăcută împlinire.” (E.G. White, Education, 1903, pag. 306)

„Comunicarea curată cu fiinţele sfinte, viaţa socială armonioasă, cu îngerii binecuvântaţi şi cu cei credincioşi din toate veacurile […] toate acestea vor contribui la instaurarea fericirii celor răscumpăraţi.” (E.G. White, The Great Controversy, 1911, pag. 677)

„Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”
(Matei 6,21)

„Trăsăturile de caracter pe care ţi le formezi în viaţa de pe pământ nu vor fi schimbate prin moarte sau prin înviere. Veţi ieşi din mormânt cu aceeaşi fire pe care aţi manifestat-o în căminul şi în anturajul vostru. La venirea Sa, Isus nu va schimba caracterul. Lucrarea de transformare trebuie să fie făcută de acum.” (E.G. White, Manuscript Releases, vol. 13, 1891, pag. 82)

„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21,4)

„Acolo nu sunt greşeli ascunse care să întunece mintea. Adevărul şi cunoştinţa, clare, puternice şi desăvârşite, au alungat orice îndoială şi nici un nor de bănuială nu-şi aruncă umbra sa periculoasă peste locuitorii fericiţi ai cerului. Dulcea şi desăvârşita pace a cerului nu este tulburată de glasuri care se ceartă. Locuitorii lui nu cunosc nici durerea, nici tristeţea, nici lacrimile. Totul este o armonie deplină, o ordine desăvârşită şi o fericire absolută.[…] Acolo nu sunt motive de ceartă, de dezbinare sau de nemulţumire.” (E.G. White, Manuscript Releases, vol. 9, 1882, p. 104, 105)

„Îngerul Domnului tăbăreşte în mijlocul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmii 34,7)

„Fiecare răscumpărat va înţelege care a fost misiunea îngerilor în viaţa lui. Îngerul care i-a fost păzitor din primele clipe ale vieţii, care i-a vegheat paşii şi i-a salvat viaţa în ziua primejdiei, care a fost cu el în valea umbrei morţii şi a însemnat locul său de odihnă, care a venit primul să-l salute în dimineaţa învierii, ce minunat va fi să poată sta de vorbă cu el, să audă istoria intervenţiei divine în viaţa lui.” (E.G. White, Education, 1903, pag. 305)

„Atunci vor fi lămurite toate nedumeririle din experienţa vieţii. Acolo unde ni s-a părut că nu este decât confuzie şi dezamăgire, proiecte distruse şi planuri zădărnicite, se va vedea că a existat un plan călăuzitor, măreţ şi biruitor şi o armonie divină.” (E.G. White, Education, 1903, pag. 305)

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2,9)

„Fiecare aptitudine se va dezvolta, fiecare capacitate va creşte. Cele mai grandioase proiecte vor fi aduse la îndeplinire, cele mai sublime năzuinţe vor fi atinse, cele mai înalte dorinţe vor fi realizate. Totuşi, se vor ivi noi culmi de depăşit, noi minuni de admirat, noi adevăruri de înţeles şi noi obiective care vor antrena energiile corpului, ale minţii şi ale sufletului.”
(E.G. White, Education, 1903, pag. 307)

Înainte să te muţi într-un loc nou, ar trebui să ştii cât mai mult despre el, pentru a putea evita eventuale crize de adaptare. Cu câtva timp în urmă, am aflat că familia unui sportiv a refuzat să se stabilească împreună cu acesta într-un anumit oraş, tocmai din acest motiv: imposibilitatea adaptării. Mentalitatea oamenilor, activităţile lor, nivelul social, cultural, economic şi religios sunt elemente care conturează tabloul general, iar dacă nu-ţi place tabloul, nu-ţi va prii nici mutarea acolo.

O asemenea cercetare este necesară şi în cazul în care ţi-ai propus vreodată să ajungi în cer.

Cu o singură observaţie: Dumnezeu îi va lua în locul pregătit de El doar pe aceia care şi-au adaptat de acum stilul de viaţă principiilor divine şi care s-ar simţi cu adevărat fericiţi în prezenţa Lui.

Dumnezeu ne prezintă acest nou mod de viaţă prin Cuvântul Său, prin exemplul lui Iisus Hristos şi prin lucrarea Duhului Sfânt. Misiunea creştinului este aceea de a se apropia de Hristos, sub îndrumarea Căruia adaptarea este posibilă. Orice adaptare necesită un model, care ne-a fost deja arătat în persoana Domnului Iisus Hristos, precum şi disponibilitate, hotărâre şi efort. Între cer şi pământ este o diferenţă semnificativă, dar dragostea de Cer motivează şi transformă omul, făcându-l potrivit pentru societatea îngerilor şi fericit în cer, precum şi pe pământ.

Aplicând acest principiu în cazul subiectului abordat în numărul acesta al revistei, putem afirma fără nicio îndoială că relaţiile sexuale în afara cadrului familial lăsat de Dumnezeu sunt o practică total opusă principiilor cereşti. Curăţia cerului şi faptele care au loc într-un cadru nelegitim nu pot sta împreună. Mai mult, orice faptă care intră în categoria senzualităţii se regăseşte în acest contrast. Am putea plasa o astfel de acţiune în prezenţa îngerilor cereşti? Care ar fi reacţia lui Hristos în faţa unei asemenea acţiuni? Nu uita: precum în cer, aşa şi pe pământ!

Acest număr al revistei nu doreşte să abordeze subiectul sexualităţii în mod extremist, ci în mod categoric, dintr-o perspectivă biblică. Relaţiile sexuale premaritale reprezintă în mod cert un păcat şi constituie o piedică în calea mântuirii, pe care Dumnezeu o poate îndepărta, dacă păcatul este mărturisit şi părăsit.