Jim Hohnberger: Evanghelia este despre oameni
Să recunoaştem: cuvântul „Evanghelie” pare învechit pentru cei mai mulţi dintre tineri. Ni s-au spus atât de multe lucruri despre ea, încât uneori avem tendinţa să căscăm de plictiseală când auzim din nou şi din nou vorbindu-se despre ea. „Evanghelia” a ajuns un concept uzat, care ţine strict de pastori, misionari şi colportori. Nu noi, ci întotdeauna alţii au nevoie de ea. Nu noi, ci mereu cei de lângă noi, cei din ţările păgâne, cei de pe stradă, cei din închisori. Dar oricât am dori să înăbuşim sentimentul, Evanghelia începe cu noi. Noi suntem misionari pentru vecinii noştri, pentru rudele noastre, pentru colegi şi cunoscuţi. Jim Hohnberger încearcă să ne scuture puţin conştiinţa, arătându-ne ce înseamnă de fapt Evanghelia. › citește în continuare
Dacă poporul meu se va ruga
Îţi poţi imagina doi oameni purtând o discuţie la telefon, iar unul din ei având receptorul în furcă? Sau doi prieteni care vorbesc pe messenger, dintre care doar unul are calculatorul conectat la internet? Îţi poţi imagina un creştin pentru care rugăciunea e opţională?
Randy Maxwell a observat că enoriaşii zilelor noastre nu mai sunt siguri pe ceea ce cred, iar impresiile le sunt influenţate uşor. Sentimentele şi părerile despre ceea ce odată reprezenta o certitudine sunt din ce în ce mai variate şi oamenii devin tot mai sceptici. În bisericile noastre avem sărbători, programe, procesiuni cu aspect regesc şi imnuri înălţătoare, dar atunci când oamenii pleacă acasă sunt dezorientaţi – a fost frumos, dar unde a fost Regele?
În încercarea de a-i schimba pe alţii, se ajunge de multe ori la trista concluzie că religia de astăzi nu mai reuşeşte să producă vreo transformare nici măcar în mijlocul adepţilor ei. Mai există vreo şansă? Vor muri oare speranţele unei redeşteptări în biserică pe podelele camerelor de zi ale creştinilor care nu-şi fac timp pentru a îngenunchea acolo, ca să-I ceară lui Dumnezeu lucrul de care fiecare dintre noi are cea mai mare nevoie? › citește în continuare
Pierdut carte, caut cunoaştere…

Care a fost ultima carte pe care ai citit-o?
Mulţi dintre noi vor sta pe gânduri, încercând să îşi amintească titlul ei sau ideea centrală. De când cu apariţia noilor mijloace media, în frunte cu televizorul, internetul şi radioul, cărţile pierd tot mai mult teren. Unii sociologi susţin că cititul cărţilor din plăcere va aparţine într-o zi doar unei „clase speciale de cititori”, va deveni un hobby practicat de tot mai puţini.
Caleb Crain comentează, în revista The New Yorker, despre faptul că există mari diferenţe între volumul de carte citită de generaţiile trecute şi cel de astăzi. Un studiu din Olanda a relevat că, în jurul anului 1995, un student olandez care terminase universitatea petrecea mai puţine ore citind decât o persoană mai puţin educată, din jurul anului 1950. Şi aceasta în ciuda faptului că se publică tot mai multe cărţi peste tot în lume.
Creştinii şi cartea
Creştinii sunt oameni ai Cărţii. Ellen White tratează subiectul lecturii în cartea Solii către tineret, în capitolul intitulat Lectura şi muzica. › citește în continuare
Asumă-ți riscul – Ben Carson
Viaţa presupune un mare risc. Dacă ne luăm timp pentru a analiza fiecare moment al zilei, ne putem da seama că la tot pasul există riscul de a ni se întâmpla ceva sau chiar de a muri. Ultimele statistici arată chiar că oamenii au dezvoltat o obsesie aproape schizofrenică vizavi de risc. În ţările mai dezvoltate, au fost adoptate tot felul de măsuri de prevenire a posibilităţilor de accidentare, astfel ca cetăţenii să se simtă în siguranţă oriunde s-ar afla. Însă, pe de altă parte, oamenii se uită cu satisfacţie la emisiuni care surprind practicarea de sporturi extreme sau alte situaţii periculoase, idolatrizându-i oarecum pe protagonişti.
Totuşi, în fiecare zi trebuie să luăm hotărâri de o importanţă mai mare sau mai mică, cu efect pe termen lung sau scurt. Şi fiecare decizie presupune asumarea unui risc.
Cum trebuie să reacţionăm?
Ben Carson nu oferă în cartea sa o reţetă magică, dar sugerează patru întrebări pe care ţi le poţi pune când te afli într-un impas decizional. El povesteşte situaţii concrete din viaţa personală sau profesională, în care aceste întrebări l-au ajutat mai mult decât ne-am putea imagina, uneori asumarea riscului extrem salvând vieţi. › citește în continuare