«Fiecare om ar trebui să aibă un cimitir personal respectabil, în care să poată îngropa greşelile prietenilor lui.»

Mark Twain

Cu ceva timp în urmă, de ziua mea, am primit o carte pe care era scris acest motto, precum şi un sincer „Îmi pare rău!”. Atunci am început să calc firav, dar sigur, pe lungul drum al iertării. Am învăţat că a ierta este o adevărată artă şi că fiecare dintre noi poate fi un artist! Am fost rănită de oameni şi rana cea mai greu de vindecat şi de iertat e cea produsă de persoanele la care ţin… deoarece este „mai uşor să ierţi un duşman decât un prieten.” (Willliam Black) Este atât de uşor să rănim, dar după ce suntem răniţi la rândul nostru şi vedem ce implică iertarea, poate că vom învăţa să nu-i mai rănim pe cei dragi! Ne trăim existenţa cufundaţi în superlative: avem impresia că iubim prea mult, că oferim prea mult, doar că atunci când vorbim despre iertare se pare că avem mari restanţe, deoarece iertăm prea puţin… › citește în continuare

Soarele străluceşte cu cea mai intensă putere a sa, totul este scăldat în razele binefăcătoare, ce încălzesc tot ce apare în cale. Cerul este senin, primitor, îl priveşti şi simţi calmul cu care natura este învăluită. Dar brusc, totul se schimbă…De nicăieri apar nori negri, un vânt puternic se dezlănţuie şi mătură totul în calea sa. Se descarcă norii şi stropi mari şi deşi încep să cadă. Ce s-a întâmplat?

Ai simţit vreodată cum sufletul tău îşi schimbă brusc starea? Pacea cu care eşti învăluit se preschimbă deodată într-o furtună de nelinişte, durere, amărăciune, simţi cum ţi se rupe inima şi din ea ies şiroaie de lacrimi, un ropot ce nu-l poţi opri… Simţi cum viaţa capătă brusc alt sens, altă culoare, un gri apăsător, şi te întrebi: „De ce? Ce s-a întâmplat?” Fără săprimeşti vreun răspuns, decât un vânt care îţi aduce în cale gânduri şi gânduri.

Pe ea o cheamă Manuela, pe el, Mihai. Amândoi L-au cunoscut pe Dumnezeu într-un mod personal, dar pentru unul Dumnezeu era TOTUL, pentru celălalt… nici până în ziua de azi nu am aflat răspunsul.

Manuela

De mică, Manuela a fost un ajutor de nădejde în casa părintească, a învăţat de la mama ei tot ce ţinea de întreţinerea gospodăriei, era ca o furnicuţă veselă care sărea în ajutor de fiecare dată când mama avea nevoie. › citește în continuare