Mă întreb: oare câţi dintre oamenii din jurul meu au auzit în ultima vreme următorul anunţ: De mâine eşti liber. Din cauza crizei suntem nevoiţi să facem reduceri de personal. Ne pare rău. Poate că printre ei, în această categorie intră părinţii, fraţii, surorile sau chiar prietenii tăi. Într-o măsură mai mare sau mai mică, am fost şi noi afectaţi de această afirmaţie, împreună cu ei.

Când eram elev, cea mai mare bucurie era să fiu întors de pe drumul spre şcoală pe motiv de… GREVĂ. A fi „liber” pentru câteva zile sau chiar şi pentru una singură era un mare prilej de veselie pentru mine şi colegii mei. Însă… bucuria trecea repede. Părinţii profitau de „concediul” nostru şi ne dădeau de lucru prin casă. Şi, ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, când reîncepea şcoala, eram anunţaţi că vom avea incluse în program zile de recuperare. Şi totuşi, cât de scurtă, bucuria de a te şti „liber”, de a te putea juca (sinonim pentru recreere la acea vârstă) fără a fi constrâns de niciun fel de program, nu putea fi umbrită de nimic.

Când Dumnezeu ne-a creat, cred că s-a gândit şi la agitaţia şi viteza cu care suntem obişnuiţi astăzi. S-ar putea ca uneori să ne gândim că am avea mai mult timp liber dacă ziua sau săptămâna ar fi mai lungi. Cred însă că cele şapte zile a câte 24 h sunt suficiente. În perioada Revoluţiei Franceze, conducătorii au încercat să implementeze săptămâna de… zece zile. Urmarea? Oamenii au început să se îmbolnăvească, iar animalele mureau în brazdă. › citește în continuare

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18).

Visam la un viitor într-o carieră sigură din punct de vedere financiar, doream să fiu cunoscută de cât mai multă lume, apreciată şi invidiată totodată, să mă simt bine în pielea mea, să fiu mereu plină de viaţă şi putere… Aşa credeam că voi fi fericită. Părinţii mei aveau şi ei grijă să îmi hrănească iluziile, încurajându-mă să îmi fac intrarea în rândul celor mai cunoscute persoane. Aş fi avut cum şi nu mi-ar fi fost foarte greu pentru că am fost înzestrată cu o fire deschisă, sociabilă, curaj şi agerime. Nu mi-a fost niciodată teamă de provocări şi am ştiut cum să transform orice eşec într-un avantaj. Dar visul meu nu corespundea cu cel pe care Dumnezeu îl avea pentru mine. Într-o clipă viaţa mea a luat o întorsătură radicală. M.

Dintotdeauna mi-au plăcut natura, oamenii, cerul… tot ceea ce Dumnezeu a creat, toate motivele de bucurie pe care ni le pune înainte în fiecare zi. Nu cred că degeaba sunt amintite în Scrisoarea Sa de Dragoste, de aproape opt sute de ori, cuvinte care au la bază verbul „a se bucura”. Din ziua în care am aflat acest lucru, m-am hotărât să aplic sfatul Său, şi nu m-am rezumat doar la atât, mi-am propus să duc acest mesaj al bucuriei tuturor celor cu care aveam să intru în legătură. Aşa s-a întâmplat şi în ziua în care viaţa mea a întâlnit ajutorul potrivit… eu însă nu ştiam pe atunci acest lucru. A. › citește în continuare

Oboseala nu mai reprezintă un termen străin pentru nimeni. Indiferent de activităţile pe care le întreprinzi, trebuie să fi simţit măcar o dată că „nu mai poţi”, „vrei o pauză”, „ţi-e somn”, „nu mai ai chef de nimic”.

Dacă te afli în perioada de examene, dacă slujba pe care o ai te-a făcut să pierzi numărul nopţilor nedormite, dacă tot felul de proiecte noi continuă să apară şi nu le poţi refuza, ai nevoie de o… energizare!

Ce se întâmplă însă, dacă serviciul tău este plictisitor şi nu te mai provoacă? Ţine minte că momentele de plictiseală şi de nemulţumire de sine sunt mari consumatoare de energie. Ridică-te şi fă ceva! Vorbeşte cu şeful tău şi arată-i că îţi doreşti o reorganizare a activităţilor sau responsabilităţi noi.

Citeşte şi pune în aplicare cât mai mult reţetele de repornire a motorului. › citește în continuare

În ultima vreme, mai peste tot pe internet m-am împiedicat de o postare care mă tulbura…Calculează data morţii tale! Stau şi mă întreb: cine oare accesează un astfel de site pentru a afla când moare? Am început de atunci să analizez mai atent viaţa. Ce este? Pentru ce trăim? Care este rostul omului pe pământ? Iar moartea, ce reprezintă!?

În urmă cu câţiva ani, am avut privilegiul să pot ajuta timp de o lună persoanele singure şi în vârstă dintr-un sat din judeţul Dâmboviţa. A fost cea mai cutremurătoare vară a vieţii mele… În urma acelor câteva săptămâni, mi-am schimbat perspectiva asupra vieţii. Am întâlnit două bătrâne singure, speciale, despre care vreau să vă povestesc pe scurt. Pe una din ele nu o puteam găsi, deşi toată lumea ne îndruma spre casa ei… Iarba era aşa de mare, încât din stradă nu se putea zări căsuţa umilă a bătrânicii. › citește în continuare