Se întâmpla în Canada Superioară, unde primii comercianţi canadieni, împovăraţi cu blănuri greoaie de animale, coarne şi fildeşuri, au fost în imposibilitatea de a realiza schimburile comerciale în mod eficient, deoarece săniile lor, canoele şi căruţele erau copleşite cu obiectele lor comerciale grele. Aveau nevoie de o soluţie monetară care să le facă drumeţiile montane ceva mai puţin dure.

Ca monedă de schimb…

Primele monede de lemn au fost voluminoase şi incomode, de până la 12 in (inchi) grosime şi 7 picioare lungime. Aceste simboluri de bani naţionali au fost voluminoase, dar erau mult mai uşoare decât un raft de blănuri de urs umede. Din păcate, prima generaţie de monede de lemn a fost uşor de contrafăcut. › citește în continuare

Banii – prieteni sau duşmani? Sunt prietenii noştri atunci când îi câştigăm şi, pentru mulţi dintre noi, devin duşmani atunci când trebuie să-i cheltuim. Totul se învârte în jurul lor. Astăzi este aproape imposibil să mai vinzi sau să mai cumperi ceva fără să foloseşti banii ca mijloc de schimb. Societatea noastră nu poate trăi fără bani. Actuala criză mondială ne demonstrează această realitate.

Prin urmare, apare imperios necesar să avem sau să învăţăm să facem un buget. Cu siguranţă că nu am spune NU unor sfaturi de la nişte consilieri financiari. Însă, ce ziceţi dacă v-aş propune să ascultăm sfatul unui inedit consilier financiar. Nu este american, nici măcar german sau evreu. Este un măgar, mai precis o măgăriţă. Da! O măgăriţă.

În Vechiul Testament, în cartea Numeri este relatat dialogul dintre „consumatorul” Balaam şi „consultantul său financiar”, măgăriţa. Iată ce spune raportul biblic: Într-o dimineaţă, Balaam s-a sculat, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat (Numeri 22:21-34). Pentru că nu a fost de acord cu această călătorie, Dumnezeu a ales să se folosească de un consilier financiar inedit, pentru a-i corecta traseul lui Balaam. De aceea, Dumnezeu l-a avertizat de trei ori. › citește în continuare

De îndată ce am devenit suficient de mari să putem traversa strada şi să mergem la piaţă singuri, ne-am dat seama că totul costă bani. Când nu am mai acceptat haine cumpărate de părinţi şi a venit timpul să cumpărăm din magazin propria vestimentaţie, am rămas uimiţi că se plăteşte şi un nasture, când poate noi credeam că e fără valoare. Când am păşit în clasa I la şcoală, apăsam stângaci pe stilou şi vedeam ce înseamnă munca, căci, poate până atunci, singura „muncă” era joaca. Mai târziu, amintirile ne colorează frumos cadrul în care am devenit adulţi şi am lucrat împreună cu părinţii noştri în acelaşi atelier din casă.

Banii reprezintă un factor motivant – oamenii muncesc pentru bani, se căsătoresc pentru bani, se folosesc de ei pentru a se simţi bine. Dacă putem cumpăra ceea ce vrem, nu înseamnă că suntem fericiţi; bogăţia nu ne poate determina identitatea. Valoarea noastră nu este direct proporţională cu valoarea contului din bancă. Casa noastră, maşina sau orice altceva nu ne poate umbri identitatea, noi valorăm mult mai mult decât atât. › citește în continuare