Întrebare: când cunoşti cu adevărat un om?! Când îi observi înclinaţiile sau când îi remarci principiile? Atunci când ştii cum ar (re)acţiona din fire sau când descoperi cum consideră că e corect/bine/frumos să (re)acţioneze? Dacă îl cunoşti ţinând cont de înclinaţiile lui, greşeşti oare ignorând principiile pe care omul doreşte să le respecte, chiar şi atunci când ele se opun înclinaţiilor pe care le are? Dacă îl cunoşti după principiile pe care le are, nu te înşeli ignorându-i înclinaţiile distructive, care, atât timp cât există în el, vor încerca să-i submineze principiile?

Dilema

De fapt, aceasta este o falsă dilemă. Nu poţi spune că înţelegi pe deplin un om decât în momentul în care cunoşti motivaţia care stă la baza acţiunilor lui. Însă cum în zona motivaţională „străinii” (adică oricine în afară de Dumnezeu şi omul respectiv) au acces limitat, dacă nu chiar interzis, cea mai sigură cale de a cunoaşte pe cineva rămâne a-i observa obiceiurile. De ce? › citește în continuare

O tăcere mormântală îmi permitea să-mi aud respiraţia ca un crivăţ dintr-o dramatizare radio. Inima îmi bătea atât de tare încât aveam senzaţia că îmi dezechilibrează mersul. De fapt nu din cauza asta nu mergeam drept, ci pentru că picioarele îmi tremurau ignorând total cele peste 30 de grade din sala unde aerul condiţionat uitase să mai funcţioneze…

„Am să ajung la amvon şi am să mă proptesc bine de pupitru”, îmi spuneam. „Dar la cât de transpirate îmi sunt palmele, îmi vor aluneca pe pupitru ca pe un tobogan din Aqua Parc…”

Nici nu ştiu în câte milisecunde am urcat cele 3 trepte ale platformei. Iată-mă în faţa tuturor. Încerc să schiţez un zâmbet, dar muşchii nu cooperează decât pentru o fracţiune de secundă. „Probabil că acum sunt roşie ca un rac. Sigur s-au prins toţi cât de emoţionată sunt. O bătrânică din rândul trei îmi zâmbeşte încurajator. E clar! Ştie şi ea. Parcă văd că după catastrofa asta de prezentare o să vină la mine să mă felicite… Of, Doamne! › citește în continuare

Mulţi oameni cred că o relaţie se aseamănă un ou Kinder: le place ciocolata şi se aşteaptă să găsească o jucărie drăguţă înăuntru. De cele mai multe ori însă ciocolata se termină prea repede şi surpriza nu e din colecţia care le plăcea lor.

Adevărul este însă că (ciocolata nu e bună pentru sănătate şi că) o relaţie nu are nimic în comun cu un ou cu surprize. În realitate, dictonul englez „what you see is what you get” funcţionează cu o rată minimă de eşec! Problema apare atunci când ceea ce vezi nu e exact ceea ce se află în faţa ta.