Randy Maxwell a observat că enoriaşii zilelor noastre nu mai sunt siguri pe ceea ce cred, iar impresiile le sunt influenţate uşor. Sentimentele şi părerile despre ceea ce odată reprezenta o certitudine sunt din ce în ce mai variate şi oamenii devin tot mai sceptici. În bisericile noastre avem sărbători, programe, procesiuni cu aspect regesc şi imnuri înălţătoare, dar atunci când oamenii pleacă acasă sunt dezorientaţi – a fost frumos, dar unde a fost Regele?

În încercarea de a-i schimba pe alţii, se ajunge de multe ori la trista concluzie că religia de astăzi nu mai reuşeşte să producă vreo transformare nici măcar în mijlocul adepţilor ei. Mai există vreo şansă? Vor muri oare speranţele unei redeşteptări în biserică pe podelele camerelor de zi ale creştinilor care nu-şi fac timp pentru a îngenunchea acolo, ca să-I ceară lui Dumnezeu lucrul de care fiecare dintre noi are cea mai mare nevoie? Vor muri aşteptările generaţiilor mai tinere de membri pe parchetul încăperilor în care se întrunesc comitetele bisericilor ale căror membri descurajaţi ridică din umeri de cele mai multe ori a neputinţă, uitând uneori că îngenuncherea ar putea fi o soluţie? Vom continua să rămânem aşa cum suntem? Îl vom mai lăsa pe Dumnezeu să aştepte la celălalt capăt al firului? Sau vom face ceea ce ne cere El?

Dacă poporul Meu peste care este chemat numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi voi tămădui ţara (2 Cronici 7:14).

În cartea sa, Randy Maxwell subliniază importanţa rugăciunii, descrie efectele uimitoare ale acesteia şi îndeamnă la luarea unei atitudini. Dacă cineva nu mai are aer, atunci trebuie să respire. Dacă găseşti adevărate cele descrise mai sus, atunci e timpul să te rogi.

Aşadar, imaginează-ţi cei mai buni prieteni stând de vorbă la telefon nelimitat, iar ambele receptoare sunt departe de furcă.

Ulise şi-a dat seama că trebuie să ia măsuri atât timp cât mai putea gândi limpede. Ştia că toţi ceilalţi căpitani au crezut că pot rezista, dar lucrul acesta era imposibil. Aşa că a ordonat fiecăruia să îşi astupe urechile, astfel încât să nu poată auzi nimic, iar el să fie legat de catarg. Când sirenele şi-au început cântecul dulce şi fermecător, acesta nu a fost auzit de nimeni decât de… Ulise, care a intrat curând în agonie, dorindu-şi din tot sufletul să ajungă la sirene. Dar, în ciuda faptului că le poruncea marinarilor să îl dezlege, aceştia nu îl puteau auzi.

L-au eliberat abia atunci când au ajuns într-o zonă de siguranţă, unde nu se auzea decât zgomotul mării.

În aceeaşi carte, într-un alt capitol, este relatată o istorie similară, doar că de această dată căpitanul este diferit. Numele lui era Orfeu. Înainte de a ajunge în preajma sirenelor, el a deschis cutia frumos ornamentată în care îşi ţinea lira. Cu o graţie de prinţ, a început să cânte cu măiestrie o muzică desăvârşită pe care nicio ureche de om nu o mai auzise până atunci. Cu toţii au fost cuceriţi de cântecul lui, chiar şi cei care se urcaseră pe vas doar pentru a ajunge în locul unde cântau sirenele. Muzica dulce şi ispititoare a sirenelor a pălit în faţa lui Orfeu, care avea pregătit pentru echipajul lui… un cântec şi mai dulce.

Într-o societate în care standardele se pare că sunt stabilite de lumea îndulcită a Hollywood-ului, oare mai poate exista vreo poveste de dragoste ieşită din acele tipare? Oare mai există şi altceva? Toţi tinerii visează să trăiască o poveste de dragoste perfectă… Dar, undeva în mijlocul ciclului nesfârşit al idilelor trecătoare, visul multora se face ţăndări. Mai pot oare tinerii să găsească în ziua de azi o iubire ideală? O pot trăi? Şi cum o pot aştepta fără compromisuri? Cum se poate auzi acel cântec mai dulce?

Eric şi Leslie Ludy, o familie care a îndrăznit să-I încredinţeze Marelui Regizor stiloul, Celui Care poate scrie un scenariu potrivit pentru fiecare dintre noi, sugerează un răspuns: să-L lăsăm pe El să scrie povestea noastră de dragoste. Mai mult decât atât, dacă au existat greşeli, El le poate repara, astfel încât să existe întotdeauna un happy endless.

Mai multe detalii pe website-ul editurii Kerigman

Totuşi, în fiecare zi trebuie să luăm hotărâri de o importanţă mai mare sau mai mică, cu efect pe termen lung sau scurt. Şi fiecare decizie presupune asumarea unui risc.

Cum trebuie să reacţionăm?

Ben Carson nu oferă în cartea sa o reţetă magică, dar sugerează patru întrebări pe care ţi le poţi pune când te afli într-un impas decizional. El povesteşte situaţii concrete din viaţa personală sau profesională, în care aceste întrebări l-au ajutat mai mult decât ne-am putea imagina, uneori asumarea riscului extrem salvând vieţi.

1) Care este cel mai bun lucru care se poate întâmpla dacă fac asta?
2) Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă fac asta?
3) Care este cel mai bun lucru care se poate întâmpla dacă nu fac asta?
4) Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă nu fac asta?

Analizând o situaţie prin prisma acestor întrebări, înainte de a merge mai departe, şi urmând şi celelalte sfaturi găsite în carte, ai şanse să culegi recompense pe care nici nu ţi le-ai imaginat vreodată. Ce zici, îţi asumi riscul să o citeşti?

Detalii despre carte

Editura: MAJESTY PRESS
Anul publicării: 2008
Nr. de pagini: 304
Pret: 27,00 lei

Puteți citi primul capitol online la MajestyPress.com.