Dacă vreunuia din voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. – Iacov 1,5

Era în ziua de 12 iunie 1977. Mă aflam la maşina de scris, încercând să completez o parte din manuscrisul pentru această carte. Bara pentru spaţii se înţepenea şi murdărea pagina. Trebuia s-o duc la un atelier de reparat. Meşterul era însă plecat din oraş. „El se va întoarce mâine”, a spus ajutorul lui.

Din experienţă, ştiam că „mâine” înseamnă cândva în săptămâna viitoare. Eu nu puteam să aştept până atunci, nici chiar până a doua zi, spre a-mi repara maşina de scris. Eu trebuia să bat la maşină manuscrisul. Peste câteva zile, noi plecam în concediu. Editura aştepta. Nu era vreme de pierdut. Eu trebuia s-o am acum reparată.

„O voi repara singură”, am spus şi am plecat acasă.

Ei bine, eu nu cunosc nimic despre mecanismul unei maşini de scris. Timp de două ore, am ciocănit-o, am zgândărit-o şi am uns-o, dar maşina nu mergea mai bine.

Încurcată, mi-am împreunat mâinile deasupra maşinii şi m-am rugat. „Doamne, ajută-mă, te rog. Eu am nevoie acum de această maşină de scris. Nu mai pot pierde timp. Tu ai făgăduit că dacă ne lipseşte înţelepciunea să o cerem de la Tine şi Tu ne-o vei da. Te rog, arată-mi ce trebuie să fac spre a repara această maşină de scris”.

Peste câteva minute, maşina mergea de minune, iar eu m-am întrebat de ce am aşteptat atât de mult timp pentru a cere ajutor.

Cât de des am făcut acelaşi lucru în viaţa mea. M-am luptat timp de ceasuri şi zile eu însumi, încercând cu disperare ca lucrurile să meargă bine. Mergeam înainte cu încăpăţânare, înfruntând eşecul şi încercând în continuare să descopăr de ce merg lucrurile rău. În cele din urmă, complet extenuată, am făcut ceea ce ar f trebuit să fac la început, să merg la Isus pentru înţelepciune. Cât de repede revin atunci lucrurile la locurile lor! › citește în continuare

Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8,28

Sunt fericită să vă întâlnesc din nou!” i-a spus o femeie lui Ellen White la o adunare de tabără din Michigan, în 1875.

„Vă amintiţi că aţi venit la o cabană în pădure aproape de Vergennes, acum douăzeci şi unu de ani?”

Ellen White a spus că îşi amintea foarte bine.

Ellen şi soţul ei călătoreau de la Bedord la Vergennes, când călăuza lor a rătăcit drumul. Când n-au putut găsi apă, Ellen a leşinat. Cu un topor împru-mutat, grupa şi-a făcut drum prin pădure, până ce au ajuns la un luminiş în care se afla o cabană de bârne. Acolo, ei au primit pâine şi lapte, precum şi un loc de dormit. Soţii White s-au rugat şi au cântat împreună cu familia şi le-a lăsat pentru citit o broşură. › citește în continuare

La Dumnezeu totul este cu putinţă. - Matei 19,26

La orele 11,30, în dimineaţa zilei de 29 mai 1953, Edmund Hillary, din Noua Zeelandă şi Tenzing Norgay, membru al unui trib nepalez, se afLau pe vârful lumii. Pentru prima dată, omul a ajuns pe piscul înalt de 29.028 de picioare al muntelui Everest, cel mai înalt munte din lume. › citește în continuare

Sunt responsabilă în faţa Cerului de alegerea celui de lângă mine? Aş vrea să ştiu dacă este moral să fii ospătar, distribuitor de pliante sau director de firmă ce se ocupă cu publicitatea sau designul. Adică cineva îţi cere o băutură alcoolică şi tu trebuie să o aduci, fiind ospătar, dar nu te faci astfel vinovat în faţa Cerului? Sau în pliante nu sunt numai lucruri sănătoase şi din nou se ridică aceeaşi problemă. O firmă de publicitate este nevoită poate să încheie contracte cu mari companii de ţigări, băuturi alcoolice, baruri, supermarketuri etc. Deci în toate cele trei situaţii omul are de unde alege (influenţat mai mult sau mai puţin de reclame) şi alege greşit. Sunt responsabilă în faţa Cerului de alegerea celui de lângă mine? › citește în continuare