Eficienţa în recreere
O sumară cercetare a sensului etimologic al cuvântului recreere/recreare ne trimite către acţiunea verbului a recrea, din fr. recreer, (prefix +cre-a) – a (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) înviora, a (se) distra, acţiune ce implică realizarea unui context favorabil împlinirii sensurilor prin creaţie.
Aşadar, muncim sau ne destindem? Intuiesc grimasa de pe faţa unora dintre cititorii mei în faţa unui incipit ştiinţific despre o temă ce trebuie să relaxeze. Nu-mi doresc postura unui apologet al temei, încerc însă o abordare contemporană a conceptului propus. Ascultând micile confidenţe ale elevilor mei, nu mică mi-a fost mirarea să surprind angoasa acestora cu privire la modalităţile de petrecere a timpului liber, de relaxare. Un timp dedicat ţie? Un timp necesar refacerii? Un timp destinat odihnei? Iată marea dilemă a tinerilor!
Stereotipii în recreere
La întrebarea „Cum te recreezi?”, răspunsurile au căpătat accente tipice epocii în care trăim, astfel încât putem să vehiculăm sintagma de „globalizare în recreere”: mergem la mall, la cumpărături, ne întâlnim cu prietenii, ieşim… şi alte exemple ce se pot traduce mai exact prin fenomenul de socializare. E adevărat că postmodernismul a dus la acutizarea sentimentului de alienare a individului şi din acest motiv adolescenţii „tânjesc” după astfel de întâlniri, dar ne-am îndepărtat de conceptul de RECREERE.
O veste bună
În aceleaşi discuţii cu adolescenţii, am surprins şi câţiva care cu multă timiditate îşi afirmau tehnicile lor de recreere. Spun timiditate, întrucât nu intrau în conceptul larg al socializării prezentat mai sus. Aceştia preferau exprimarea sentimentelor prin pictură, mişcare fizică în ritmul muzicii, audiţia unor lucrări preferate, compania unui animal îndrăgit, lectura unei cărţi, practicarea unui sport, împletitul, rezolvarea unor jocuri etc.
Până acum, cred că ne este clar, recreerea implică acţiunea de a crea. Acesta este motivul pentru care voi pleda pentru o relaxare de calitate pornind de la Teoria inteligenţelor multiple.
Această teorie surprinde cel puţin două perspective asupra inteligenţei: una tradiţională, conform căreia inteligenţa este definită operaţional drept capacitatea de a răspunde întrebărilor din testele de inteligenţă [i] şi una modernă care, pe lângă conceptul tradiţional, susţine că inteligenţă este o capacitate computaţională – o capacitate de a procesa un anumit tip de informaţie – care se găseşte deja în biologia şi psihologia umană.[ii] Numai până la acest moment am descoperit lucruri ce demontează clişeele gândirii umane: nu există doar o inteligenţă, ci mai multe tipuri de inteligenţă. Articolul de faţă îşi propune lărgirea ariei inteligenţelor multiple, de la învăţare la recreere. Nu ne rămâne decât să identificăm fiecare inteligenţa noastră dominantă şi s-o folosim chiar şi când ne recreem. Pentru un individ normal, inteligenţele lucrează concertat şi orice „rol de adult” evoluat va implica amalgamarea câtorva dintre ele.
Candidaţi la titlul de „inteligenţă”
A. Evident, liniile principale ale vieţii lui Franz Schubert sunt cunoscute din documente: a fost al 12-lea din 14 copii; tatăl lui era directorul propriei şcoli particulare, care îşi avea sediul chiar în casa în care s-a născut Schubert. Tânărul Franz a devenit sopran în corul capelei Curţii la Seminarul Imperial şi Regal, unde şi-a făcut studiile primare. Băiat inteligent, Franz de descurca bine la toate obiectele, dar la muzică s-a remarcat în mod special. Era un bun pianist şi violonist şi deja un compozitor prolific. Schubert a trăit toată viaţa printre membrii clasei medii, intelectuale, care iubea arta şi muzica. A fost nevoie să treacă aproape 40 ani după moartea lui, pentru ca omenirea să-şi dea seama de geniul lui. A influenţat gândirea lui Brahms, Dvorak, Bruckner… A anticipat romantismul prin maniera subiectivă în care aborda muzica.[iii]
Nu întâmplător am ales acest compozitor. Un nume ca Mozart sau Beethoven ne-ar fi scos din normalitate, aceştia fiind consideraţi copii minune. F. Schubert a avut o copilărie cât se poate de normală, a îmbrăcat uniformă, a avut parte de familie şi de timp liber, dar a cultivat ceea ce îi aducea satisfacţii sufleteşti deosebite, respectiv muzica. Aptitudinea muzicală trece celelalte teste pentru a fi considerată drept o inteligenţă. Studiile despre dezvoltarea copilului sugerează existenţa acesteia. Chiar notaţia muzicală reprezintă un sistem simbolic accesibil şi versatil.
Descoperiţi inteligenţa muzicală şi abordaţi-o pentru relaxarea eficientă!
B. Am copilărit în acelaşi cartier al oraşului Piatra Neamţ. Deseori drumurile ni se intersectau. A trecut un timp când nu am mai văzut-o, ca apoi să aflu că Luminiţa Huţupan a devenit renumitul portar al naţionalei de handbal a României. Câţiva ani mai târziu, Luminiţa Huţupan-Dinu a fost aleasă a doua cea mai bună jucătoare de handbal din lume, a câştigat cu echipa titlul de vicecampioană mondială în 2005, tot atunci fiind aleasă cel mai bun portar al întrecerii. A jucat în 181 de meciuri în care a şi punctat de 8 ori.[iv] Ce a făcut Luminiţa Huţupan în timpul cât nu ne-am văzut? Cred că nu e greu de răspuns. O aptitudine cultivată din plăcere a dus-o pe culmile performanţei. Cu siguranţă că efectuarea unei secvenţe de mimică sau lovirea unei mingi de tenis nu rezolvă o ecuaţie matematică. Şi totuşi, aptitudinea cuiva de a-şi folosi corpul pentru a exprima o emoţie, de a juca un joc sau de a crea un produs nou, reprezintă dovada unor însuşiri cognitive ale folosirii corpului. Descoperiţi inteligenţa corporal-chinestezică şi folosiţi-o pentru relaxarea eficientă!
C. Ion Barbu este pseudonimul matematicianului Dan Barbilian, pseudonim sub care a devenit cunoscut ca unul dintre cei mai importanţi poeţi ai secolului trecut. În acelaşi timp, a manifestat interes pentru matematică încă din timpul liceului. Ca matematician, după studiile de doctorat, rămâne cunoscut printr-o procedură de metrizare numită „spaţii barbilian” şi printr-o direcţie nouă de cercetare în geometria inelelor. Ca poet, este inventatorul ermetismului în literatura română. În aventura sa lirică, pleacă de la ideea că există undeva în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. [v] Dacă matematician ajunge pentru că îi place să se joace cu semnele, ca poet ajunge dintr-o ambiţie, dintr-un alt joc: eu sunt un mare poet. Aşteaptă! [vi], îi scrie lui Tudor Vianu. Unicitatea lui Ion Barbu rezidă din îmbinarea a două tipuri de inteligenţă aparent opuse: pe de o parte inteligenţa logico-matematică (se dezvoltă la cei superdotaţi, cu o logică rapidă, apelând cel mai adesea la natura nonverbală a inteligenţei), iar pe de altă parte inteligenţa lingvistică (prezintă un caracter universal şi se dezvoltă rapid în toate culturile).
Descoperiţi inteligenţele logico-matematică, lingvistică şi abordaţi-le în relaxarea eficientă!
D. Navigaţia în jurul Insulelor Caroline din mările Sudului este realizată fără instrumente de către marinarii indigeni. Poziţia stelelor, modelele meteorologice şi culoarea apei sunt principalele indicii. Navigatorul indigen realizează o „hartă mentală” a traseului în funcţie de parametrii descrişi. Alte tipuri de rezolvare a problemelor spaţiale sunt implicate în vizualizarea unui obiect observat din diferite unghiuri şi în jocul de şah. Artele vizuale apelează, de asemenea, la această inteligenţă în utilizarea spaţiului. Dedicaţi-vă timp desenului. S-ar putea să vă descoperiţi inteligenţa spaţială, pe care s-o folosiţi şi în relaxarea eficientă.
E. În categoria inteligenţelor recent identificate amintim pe cea naturalistă, care asigură integrarea conştientă a individului în cadrul natural prin recunoaşterea elementelor constitutive (plante, animale, munţi, configuraţii de nori etc.) Aşa ne explicăm de ce recurgem la o achiziţie sau alta în vestimentaţie, alimentaţie, obiecte de diferite categorii etc. Descoperiţi inteligenţa naturalistă şi folosiţi-o în relaxarea eficientă!
F. Întrucât oamenii, de la începutul existenţei lor, au fost devoraţi de predispoziţia de a medita, a apărut un alt tip de inteligenţă, cea existenţială, ce include şi domeniul spiritualului. Chestiunile existenţiale apar în fiecare cultură – în religie, filosofie, artă şi chiar în banalele poveşti. Chiar copiii pun întrebări existenţiale de la o vârstă fragedă. Oricât de nesigur ar părea domeniul, nu uitaţi că există o Sursă de răspunsuri pentru aceste întrebări.
Descoperiţi inteligenţa existenţială şi abordaţi-o în relaxarea eficientă!
G. Ultimele două tipuri de inteligenţă din taxonomia generală au în vedere sinele în raport cu alţii, rezultând inteligenţa interpersonală, şi sinele în raport cu sinele rezultând inteligenţa intrapersonală. Un psiholog cu pacientul său, un profesor cu elevii săi, un pastor cu enoriaşii săi, un părinte cu copilul său… pot reprezenta scenarii pentru a evidenţia inteligenţa interpersonală. Aceasta se bazează pe capacitatea fundamentală de a observa diferenţe la ceilalţi, privind dispoziţiile, temperamentele, motivaţiile şi intenţiile lor şi a te delecta irosind astfel timpul. În formele avansate, această inteligenţă permite unui adult să citească intenţiile şi dorinţele altora, chiar dacă sunt ascunse.
Descoperiţi inteligenţa interpersonală pentru relaxarea eficientă!
Căutam să mă gândesc la altceva… Când, însă, nu izbuteam, încetam să număr, cu încăpăţânare, cu nădejdea că niciodată un om nu va bănui un atât de copleşitor grotesc… Creierul parcă mi s-a zemuit, nervii, de atâta încordare, s-au rupt ca nişte sfori putrede… [vii] Citatul ilustrează plastic inteligenţa intrapersonală – cunoaşterea aspectelor interne ale persoanei, accesul la propria viaţă a sentimentelor, gama de emoţii şi eventual etichetarea şi folosirea lor ca mijloc de a înţelege şi a ghida propriul comportament. De ce avem nevoie să cunoaştem şi acest tip de inteligenţă? Inteligenţa intrapersonală permite individului să se înţeleagă şi să lucreze cu sinele, recreativ.
Această invenţie a spiritului mă va ajuta să deliberez asupra ierarhiei tipurilor de inteligenţă din viaţa mea, astfel încât să fiu eficient în recreere. Succes!
[i] Gardner, H., Multiple Intelligences, New Horizons, 2006, p. 14
[ii] Idem
[iii] Schonberg, C. H, Vieţile marilor compozitori, Editura Lider, Bucureşti, p.129
[iv] www.news20.ro/istorie; www.monitorulneamt.ro/stiri
[v] Vulpeş, L., Alchimia textului poetic, Editura Versus, 2006, p.253
[vi] Idem
[vii] Petrescu, C., Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Editura Cartea Românească, 1987
Citește mai departe - articole relaționate
eficienta, inteligenta, loriana munteanu, recreere, relaxare, stereotipi
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...