Titlu provizoriu – 2 –
Sunt în Piaţa Alba Iulia. Stau blocat într-o maşină albastră, asta după ce preşedintele ţării a trecut cu a sa coloană oficială prin zonă. Şi a paralizat tot. Şi cum am văzut alaiul prezidenţial, m-am gândit fără să vreau la…
Acum câteva săptămâni, preşedintele României – în carne şi oase (şi câteva haine) – Traian Băsescu, a vizitat o biserică adventistă din Spania. Trec peste inutilul amănunt că am primit pe messenger cel puţin 60-70 de anunţuri de genul: „Băsescu la biserica Adventistă”, urmat apoi de alte 90-100 de link-uri spre un site unde era şi partea video. Evident, după o asemenea strategie de marketing (întâi anunţi cu surle şi trâmbiţe produsul şi apoi îl lansezi), am dat click pe link. Şi m-am uitat.
Oamenii îmbrăcaţi la patru ace. Pastorul care era vizibil emoţionat. Tineri care îşi pregăteau aparatele foto. Oameni maturi care încercau să prindă un loc cât mai bun în faţă pentru a da mâna cu preşedintele României. Copii care, deşi nu înţelegeau însemnătatea unui asemenea eveniment, se îngrămădeau claie peste grămadă în mulţime. Cu câteva zeci de minute înainte de sosirea coloanei oficiale, totul era pregătit.
Ultimele retuşuri şi o veste: „Băsescu e la ultimul semafor şi se îndreaptă spre biserică.” Gata. Toată lumea stă cu ochii aţintiţi în aceeaşi direcţie.
Începem să ne mişcăm de pe loc şi să ne reaşezăm în coloana iniţială. Bănuiesc că preşedintele a ajuns de mult la destinaţie, dar eu sunt încă blocat la semafor şi aşteptat de client…
În câteva secunde (pentru că, evident, nu a stat la roşu), însuşi preşedintele României, Traian Băsescu, soseşte. Nu înainte ca SPP-iştii să coboare din maşini şi să controleze bine, dar foarte bine, zona. Apoi, Băsescu îşi face apariţia din maşina blindată (cred).
Toată lumea zâmbeşte. Toată lumea se întinde să dea mâna cu preşedintele ţării. Toată lumea face poze. Toată lumea salută. Toată lumea…
Nu vezi pe nimeni făcând altceva. Jucându-se pe telefon sau vorbind banalităţi cu amicul de lângă. Nimeni nu cască. Toţi sunt atenţi.Şi atât. Mă opresc din povestit aici. Pentru că… De aici am învăţat cele mai multe lecţii.
Oare dacă ar fi venit Isus, L-am fi primit în acelaşi mod? Ne pregătim oare la fel de intens ca pentru atunci? Oare suntem la fel de nerăbdători să-L vedem? Oare atunci când va veni, ne va găsi undeva pe ultimul rând? Sau jucându-ne la telefonul mobil? Sau povestind cu amicul din dreapta sau din stânga? Sau ne va găsi în biserică? Sau la biserică?
Facem atât de multe pregătiri când vine vorba de preşedintele unei ţări. Care astăzi e, dar mâine nu mai e. Care până la urmă îşi urmăreşte interesul politic şi atât. Pe care nu îl interesează de viaţa mea… veşnică. Paradoxal, facem atât de puţine pregătiri pentru El. El care şi-a dat viaţa pentru fiecare dintre noi. El care nu face parte dintr-un partid politic şi nu Îşi urmăreşte interesul. El care nu e înconjurat de SPP-işti care te controlează dacă ai ceva periculos la tine. El care îţi oferă un zâmbet adevărat, nu unul fals. El care te cheamă pe nume, pentru că eşti al Lui.
S-a făcut verde, plec de pe loc, dar mă opresc la următorul semafor. Cred că deschid un nou document word şi încep să scriu tema pentru următorul articol…
Citește mai departe - articole relaționate
azs, ciprian pop, madrid, presedinte, traian basescu, vizita
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...