Alege-ţi destinul!
În ultima vreme, mai peste tot pe internet m-am împiedicat de o postare care mă tulbura…Calculează data morţii tale! Stau şi mă întreb: cine oare accesează un astfel de site pentru a afla când moare? Am început de atunci să analizez mai atent viaţa. Ce este? Pentru ce trăim? Care este rostul omului pe pământ? Iar moartea, ce reprezintă!?
În urmă cu câţiva ani, am avut privilegiul să pot ajuta timp de o lună persoanele singure şi în vârstă dintr-un sat din judeţul Dâmboviţa. A fost cea mai cutremurătoare vară a vieţii mele… În urma acelor câteva săptămâni, mi-am schimbat perspectiva asupra vieţii. Am întâlnit două bătrâne singure, speciale, despre care vreau să vă povestesc pe scurt. Pe una din ele nu o puteam găsi, deşi toată lumea ne îndruma spre casa ei… Iarba era aşa de mare, încât din stradă nu se putea zări căsuţa umilă a bătrânicii.
Era singură pe lume. Pe masa ei era o cănuţă din metal în care se afla masa de prânz: pâine veche înmuiată în apă. Zilnic, când mergeam la ea, era senină şi zâmbitoare. Când o întrebam ce are de mâncare, ne spunea că are ce îi dă Domnul… Avea un prun în faţa casei: sursa ei de hrană. Era bolnavă! Tot timpul îi era frig. Făcea şi vara focul în casă. Avusese două fete, dar pentru o zi… În ziua în care s-a născut cea de-a doua, fata cea mare a fugit la cel mai apropiat oraş pentru a lua făină pentru pâine… Se născuse sora ei! Dar în drumul ei, traversând o punte, a venit unda, cum spunea bătrâna, şi a luat fata. Nu a mai văzut-o vreodată! Acum o mai are pe cea mică care nu o vizitează. Nu o mai văzuse de mult timp, dar nu o judeca, spunea că e şi ea ocupată, bolnavă… Îi lua mereu apărarea. Am aflat că vara trecută bătrânica a murit…a murit groaznic… I-a luat foc casa…făcea focul mereu!
Pe o altă bătrână am găsit-o la fân. Avea 80 de ani. Avusese opt copii dintre care doi muriseră, iar ceilalţi şase nu vor să audă de ea. Îmi povestea cu lacrimi în ochi cum mergea 2 h pe jos ca să poată cumpăra făină să facă pâine la copii, ca atunci când se vor trezi să găsească mâncarea gata… Se trezea cu noaptea în cap… Iar acum, spunea bătrâna, sunt fără copii…Pentru ce am alergat atât? Mi-am făcut datoria de mamă, dar nu mă bucur de copii!!!
Care să fie bucuria acestor bătrâne înaintea morţii? Pentru ce au trăit? A meritat viaţa? Sau trăim doar ca să suferim? Nu cred că Dumnezeu ne-a creat să suferim pentru ca apoi să murim! Nu acesta este motivul umblării noastre pe pământ!
Acum vă întreb: pentru ce trăim? Cu ce rămânem la sfârşitul vieţii? Alexandru cel mare îi spunea celui mai bun slujitor ca, la moartea lui, să fie îngropat cu mâinile afară pentru ca toţi să vadă că omul când moare, nu ia nimic cu el.
Te-ai gândit vreodată la rostul tău pe pământ? Te-ai întrebat vreodată care va fi rezultatul alegerilor şi al faptelor tale? Pentru ce trăieşti?
Mi-aduc aminte de un verset din Scriptură: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul!” (Deut. 30:15) Dumnezeu ne-a creat liberi. Ne-a creat pentru a putea alege viaţa. Fiecare din noi avem o alegere de făcut: între viaţă şi moarte. Tu ce alegi? Acum să nu uităm un mic amănunt! Rom.14:10 „…căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.” TOŢI vom fi judecaţi. Deci nu s-a terminat totul la moartea aşa cum ne transmite Alexandru Vlahuţă în poezia „Din prag”: „Nu de moarte mă cutremur,/ ci de veşnicia ei.” Moartea nu e veşnică. Va fi o judecată după moarte. Cum îţi vei ţine capul atunci?
Observăm că viaţa pe pământ nu aduce prea multă fericire. Ocazional, ai motive să râzi, să te bucuri, dar privind la cele două bătrâne, mi-am dat seama că este mai multă durere în viaţă decât bucurie.
Fiecare om vrea să fie fericit. Şi fiecare caută metodele care îl vor ajuta, dar de cele mai multe ori, deşi târziu, vedem că ce ne-a făcut uneori fericit…ne afectează viaţa.
Ne minţim, ne păcălim cu muzică, filme, cărţi, vicii, distracţii… Ne minţim cu acestea, când de fapt ne fură realitatea dură a vieţii. Prin ceea ce facem, alegem. Alegem între moarte şi viaţă. Chiar dacă cu inima vreau viaţa, de multe ori alegerile şi faptele mele aleg moartea.
Te-ai gândit vreodată la moarte? Dar la viaţa ta, ai stat să te gândeşti atent? Care va fi sentinţa judecăţii tale? Merită să guşti ceea ce unii numesc fericire şi să plăteşti cu pierderea veşniciei? Pentru că vreau să nu uităm: Dumnezeu nu este un mit, iar judecata nu este o poveste!
Citește mai departe - articole relaționate
batranete, bobi ciocarlan, bucurie, destin, moarte, viaţă
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...