Dumnezeu cu noi
Uneori, persoanelor care sunt răpite li se spune că familia şi prietenii i-au abandonat. Şi asta pentru ca ei să nu mai caute o cale de scăpare, să nu mai întrezărească speranţa, ajungând până acolo încât cei agresaţi să treacă de partea agresorilor.
De ce scriu aceste rânduri?!
Pentru că privesc în jur, şi ceea ce văd mă înfioară. Văd oameni care s-au obişnuit cu „realitatea”, văd oameni care nu doar că nu mai întrezăresc speranţa, dar nici nu mai cred în existenţa ei, ba mai mult, s-a ajuns ca potecile înşelătoare ale acestei lumi să nu fie doar nesemnalate, ci chiar recomandate ca scurtături spre o viaţă mai… „bună”. Şi asta în timp ce mereu auzim şoptit printre noi că oricum nimănui nu-i pasă, oricum am fost uitaţi. Se pare că suntem cu adevărat convinşi că am fost uitaţi de Dumnezeu! Cu gândul acesta, în fiecare zi ne depărtăm mai mult de ce am fost odată şi semănăm tot mai mult în fapte şi gândire cu agresorul cel vechi, care oricât de bun a început să ni se pară, e vrăjmaş.
Dacă te simţi părăsit, dacă credinţa ta s-a întunecat şi speranţa a încetat să-ţi mai lumineze viitorul, azi am primit un mesaj care te poate ajuta. Adevărul e că nu suntem uitaţi, că se face totul pentru salvarea noastră şi că se merită să mai aşteptăm… încă puţin. Ascultă!…
Pe acest pământ întunecat de păcat, El a venit să descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi „Dumnezeu cu noi” (Ellen G. White – Viaţa lui Iisus, cap. Dumnezeu cu noi, pag. 19 în orig.). Cu mult timp în urmă, „atunci când lumina adevărului părea că dispăruse dintre oameni”, planul de mântuire a omului a fost pus în aplicare şi Emanuel, Iisus, Mântuitorul lumii s-a născut la Betleem pentru mântuirea noastră. Pe colinele Betleemului vestea aceasta a făcut ca îngerii să cânte de bucurie unor păstori, care au dus vestea întregii cetăţi.
De ce a venit Iisus?
Pentru că noi, cei născuţi în robie, am uitat cum e acasă. Am uitat cum e Tatăl, iar El a venit să ne descopere adevărul. Pământul s-a întunecat din cauza înţelegerii greşite a caracterului lui Dumnezeu. Pentru ca umbrele acestea întunecoase să poată fi luminate, pentru ca lumea să poată fi adusă înapoi la Dumnezeu, puterea înşelătoare a lui Satana trebuia sfărâmată… Această lucrare o putea face doar o singură Fiinţă din tot universul. Numai Acela care cunoştea înălţimea şi adâncimea iubirii lui Dumnezeu o putea face cunoscută. Peste noaptea întunecată a lumii, trebuia să răsară „Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui” (Maleahi 4:2) (Ellen G. White – Viaţa lui Iisus, cap. Dumnezeu cu noi, pag. 22 în orig.).
De atunci ştim că Dumnezeu cunoaşte încercările noastre şi că nu am fost uitaţi. Fiecare zi petrecută printre noi a fost folosită de Iisus pentru a ne ajuta să vedem cum ar fi trebuit să fim şi noi, să vedem ce a dorit Dumnezeu pentru noi. Fiecare clipă era o descoperire a lui Dumnezeu.
El mereu spunea: Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului (Luca 4:18-19).
Dacă dorim, putem fi eliberaţi din robia păcatului. Aceasta nu înseamnă că păcatul dispare din lume. Trăim încă într-o lume captivă păcatului. Totuşi, Dumnezeu nu este indiferent faţă de condiţia noastră decăzută, iar dovadă stă faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi (Romani 5:8). Cel mai de preţ dar al cerului a fost trimis pentru mântuirea omului. Atât de mare e dragostea Sa pentru noi!
El a fost tratat aşa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi trataţi aşa cum merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viaţa care era a Lui (Ellen G. White – Viaţa lui Iisus, cap. Dumnezeu cu noi, pag. 25 în orig.). Dar puţini au crezut.
Cei ce au crezut au reuşit să se ridice, să vadă mai departe decât ar fi putut în negura păcatului. Au ales să nu mai piardă din vedere speranţa şi au devenit aşteptători ai zilei eliberării lor, ai zilei în care Dumnezeu va face lucrurile ca la început.
Tu crezi?
Citește mai departe - articole relaționate
beniamin stan, credinta, Dumnezeu, eliberare, pacat, speranta
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...
Intelegerea gresita a CARACTERULUI lui Dumnezeu a creat marea controversa .Hristos a venit sa ne arate adevaratul caracter al lui Dumnezeu.Datoria noastra este sa aratam adevaratul caracter al lui Dumnezeu tuturor oamenilor din jurul nostru prin exemplul nostru personal.Domnul Hristos a Invins pentru ca era una cu Tatal. (Eu si Tatal una suntem) Si noi vom Invinge daca vom ajunge sa fim una cu EL.Divinul era unit cu umanul In Hristos si trebuie sa fie unit si cu noi ca In final sa fim si noi asemenea lui Hristos.Serva Domnului spune ca lucrarea lui Dumnezeu nu se va termina pana cand Dumnezeu nu va gasi oameni In care El sa locuiasca pe deplin.