Ave Cezar
Se pare că primul ,,Cezar’’ al lumii a fost Nimrod, marele viteaz care a condus oamenii în construirea turnului Babel. De-atunci, lumea nu a încetat să fie condusă de cezari care şi-au impus mai mult sau mai puţin punctul de vedere, ceilalţi oamenii fiind de cele mai multe ori nevoiţi să le fie supuşi.
Este greu de spus dacă acest lucru a însemnat întotdeauna un mare rău pentru oameni, ţinând cont de faptul că uneori este nevoie de o organizare şi de un lider care să poată orândui societatea şi să ia decizii importante care nu pot fi luate în mod colectiv. Desigur că acesta nu este scopul absolut al lui Dumnezeu, ca puterea supremă să fie în mâna unui om, însă Biblia evidenţiază faptul că orice om are puterea de a conduce tocmai pentru că i-a fost dată de sus, şi fiecare „Cezar” este în aceea poziţie doar pentru că i-a fost îngăduit de către Dumnezeu.
Cezarul – Satana sau Dumnezeu?
Una dintre cele mai mari preocupări ale oamenilor creştini este aceea de a delimita ce înseamnă să îţi trăieşti viaţa pentru Dumnezeu şi ce înseamnă să o trăieşti într-un mod lumesc. Sunt persoane care consideră că a trăi într-un mod lumesc înseamnă să asculţi o muzică necreştină; să ai un stil de viaţă lumesc înseamnă să-ţi ocupi timpul cu activităţi cotidiene, fără să ai timp pentru Dumnezeu. Desigur că aceste lucruri sunt corecte, însă uneori întâlnim persoane care nu acceptă să-şi modernizeze locuinţa sau să îşi cumpere haine noi pentru a nu fi de partea lumii.
Această preocupare este una bună, însă în momentul în care sunt persoane care îşi permit să tragă anumite concluzii fără să aibă Cuvântul lui Dumnezeu ca direcţie, vor merge pe un drum greşit. Astfel că întrebarea logică pe care putem să ne-o punem este dacă a te conforma cezarului reprezintă o acţiune a lui Satana sau a lui Dumnezeu? În acest sens, Isus a vrut să clarifice această problemă şi, într-un dialog cu unii dintre cărturari şi farisei, El le-a spus: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” (Matei 22,21). Această propoziţie, pe cât este de scurtă, pe atât este de plină de înţelepciune şi rezolvă în totalitate problema.
Cele trei componente ale vieţii
Isus nu doreşte prin această expresie să creeze un conflict între cezar şi Dumnezeu, ci din contră, El doreşte să prezinte faptul că dintre cele trei componente ale vieţii noi trebuie să alegem două – cezarul şi Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă nicidecum o scădere a autorităţii lui Dumnezeu, ci presupune o clarificare a problemei menţionate mai sus. Pentru clarificare, trebuie să avem o privire obiectivă asupra vieţii.
Noi trăim această viaţă pentru că ne-a fost dată de Dumnezeu, ea nefiind un rău provenit de la Satana. Astfel că petrecem un anumit număr de ani aici pe pământ, unde trebuie să avem anumite activităţi şi, mai mult decât atât, nu suntem singuri, împreună cu noi trăiesc şi alţi oameni. Prin faptul că trăim împreună cu mai mulţi oameni, în mod absolut este nevoie de o organizare şi de civilizaţie pentru ca să putem să ne dezvoltăm şi să ne satisfacem nevoile unii altora.
O persoană care trăieşte într-o societate are atât drepturi, cât şi obligaţii, care, în mod absolut, trebuie îndeplinite. În acest 
context, Isus vine şi spune: niciun creştin nu trebuie să fie neconformist în ce priveşte societatea, ci să se conformeze cezarului, dându-i ceea ce este de fapt al lui. Însă elementul cel mai important este că Isus întotdeauna a susţinut faptul că noi nu trebuie să fim robi ai lumii, ci robi ai lui Dumnezeu. Astfel că apare cea de-a treia categorie, şi anume: noi trebuie să ne conformăm cezarului, însă trebuie să fim ai lui Dumnezeu, nu ai lumii. În toate activităţile noastre trebuie să îi dăm cezarului ce este al cezarului, însă întotdeauna să fim ai lui Dumnezeu şi nu ai lumii din care este cezarul.
Cezarul şi lumea
S-a format o anume rânduială a societăţii în care fiecare om trebuie să se integreze. Orice persoană trebuie să facă o şcoală, să aibă un serviciu, să se conformeze standardelor de civilizaţie actuale şi stilului de viaţă actual, nefiind ca o persoană căzută din altă lume şi trăind în societatea de astăzi după alte obiceiuri, valori şi activităţi. Un creştin trebuie să se comporte în civilizaţie în mod normal, la fel ca toţi ceilalţi, numai că elementul cel mai important este că el niciodată nu trebuie să fie al lumii.
Conformându-se cerinţelor cezarului, creştinul nu trebuie să se conformeze cerinţelor lumii. Tot ceea ce ţine de cezar este cu privire la organizare şi integrare în societate, nu are de-a face cu celelalte activităţi ale omului care ţin în totalitate de ascultarea de Dumnezeu sau de Satana. În momentul în care o persoană este atrasă nu de cezar, ci de lume, atunci intră într-un conflict cu Dumnezeu şi nu mai face voia Sa. Vom putea foarte bine să deosebim modul în care Dumnezeu vrea să trăim viaţa în momentul în care ţinem cont de aceste două realităţi: diferenţa dintre cezar şi lume şi faptul că trebuie să ne conformăm cezarului, dar niciodată lumii.
Cezarul şi Dumnezeu
Dumnezeu ne-a lăsat să trăim în această lume tocmai pentru a ne pregăti pentru cer, iar faptul că lumea este în mare parte plină de păcat nu reprezintă altceva decât un test de alegere între bine şi rău, pe care noi trebuie să îl trecem. Astfel că Dumnezeu a îngăduit un cezar căruia trebuie să îi dăm ceea ce este al lui, însă în mod absolut trebuie să îi dăm lui Dumnezeu ceea ce este al Lui, adică să fim ai Lui şi nu ai lumii. Dumnezeu doreşte să Îl alegem pe El şi să ne conformăm cezarului şi niciodată să nu alegem pe cezar şi lumea. Mai grav este atunci când cineva alege doar lumea, trecând peste autoritatea cezarului.
Cezarul este o constantă a vieţii cu care fiecare dintre noi avem de-a face, însă nu aceasta este problema mântuirii noastre. Adevărata problemă este cu privire la celelalte două componente ale vieţii, şi anume: de a nu fi ai lumii, ci ai lui Dumnezeu; de a nu trăi după principiile şi valorile pe care lumea cezarului le transmite, ci de a trăi după principiile lui Dumnezeu. Viaţa de credinţă nu este aceea de a descoperi limita dintre adevăr şi neadevăr, ci de a trăi adevărul. Perceperea acestor trei realităţi ale vieţii ne vor ajuta să înţelegem care este modul de viaţă pe care Dumnezeu îl doreşte pentru noi şi astfel să trăim adevărul din plin.
Citește mai departe - articole relaționate
ascultare, atitudine, autoritate, gabi iarca, societate, viaţă
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...