Trei paşi înapoi
(sau răspunsul la clasica întrebare: Cât de departe este prea departe?)
Dacă cineva ţi-ar cere un sfat, ce i-ai recomanda?
- un prieten darnic şi imoral sau un prieten sărac şi moral?
- un poliţist needucat şi „îngăduitor” sau un poliţist manierat şi ferm?
- o mâncare apetisantă şi nesănătoasă sau o mâncare mai puţin gustoasă şi sănătoasă?
- afaceri bănoase la negru sau afaceri mai puţin profitabile şi legale?
- o prietenă remarcabil de frumoasă şi îndrăzneaţă cu băieţii sau o prietenă frumoasă şi rezervată?
Acum, gândeşte-te ce ai alege dacă, în situaţiile de mai sus, ar trebui să decizi pentru tine.
Primul exerciţiu scoate în evidenţă înclinaţia noastră către absolut, pusă în noi de Dumnezeu. Obiectiv vorbind, ne dăm seama că moralitatea, incoruptibilitatea, sănătatea, cinstea şi castitatea sunt valori care depăşesc în importanţă câştigul financiar, satisfacerea apetitului sau atracţia sexuală. Cel de-al doilea exerciţiu demonstrează că interferenţa propriilor interese cu sfera valorilor absolute poate duce la dileme. Când e vorba despre amenda ta, preferi un poliţist cinstit? Când e vorba despre profitul tău, eşti dispus să tai factură pentru orice produs? Când e vorba despre ceea ce-ţi place să mănânci, mai socoteşti de fiecare dată dacă e sănătos? Când ai şansa unei relaţii cu cea mai frumoasă fată din facultate, te mai gândeşti că a trecut şi prin mâinile altora?
Acesta este pasul numărul 1: Egoismul, sub toate formele lui (lăcomie, mândrie, orgoliu, poftă, senzualitate), este cauza multor decizii greşite, luate împotriva a ceea ce ştim că înseamnă valoare. Identifică cu sinceritate manifestările egoismului în alegerile tale.
Îţi vine să crezi sau nu, dar mulţi tineri din generaţia mea înţelegeau pentru prima dată diferenţele anatomice între un băiat şi o fată abia în clasa a VIII-a, când se studia anatomia corpului uman. Astăzi, cei mai mari consumatori de pornografie pe internet în Statele Unite sunt copiii de 13-17 ani. Conform unei statistici recente, există peste 300.000 de site-uri pornografice. Majoritatea celor care navighează pe internet văd, cel puţin accidental, materiale cu caracter pornografic. Vedete precum Paris Hilton, Britney Spears, Lindsay Lohan încurajează fetele „to go wild”… Cu douăzeci de ani în urmă, tinerii urmăreau filme precum Pe aripile vântului sau Liceenii. Astăzi, numai prin intermediul programelor de televiziune, tinerii absorb în fiecare an circa 15.000 de referinţe sexuale, şi doar mai puţin de 170 dintre ele se referă la abstinenţă, controlul naşterilor sau boli cu transmitere sexuală.
Practic aproape orice film care conţine mesaje sexuale educă în direcţia îndepărtării restricţiilor de sorginte creştină cu privire la sex. Mesajul implicit e că sexul e bun, util, îi împlineşte pe oameni, îi face fericiţi, dă culoare vieţii. Cu alte cuvinte, e frişca de pe tort. E liantul care leagă diversele scene ale filmului, indiferent de tema sa. E omniprezent şi mult mai accesibil decât în viaţa reală. De fapt, aici e cheia. Filmul e avangarda sexualizării generaţiei tinere. Trebuie reţinut un principiu FUNDAMENTAL: filmul nu se mulţumeşte să redea realităţi istorice, filmul explorează şi dă viaţă fanteziilor, creează o lume fictivă care trage după ea lumea reală. Deşi filmul e creaţia noastră, în viaţa reală filmul ne precede.
Acesta este pasul numărul 2: Oamenii gândesc după nişte criterii învăţate. E esenţial să-ţi dai seama care sunt seturile de valori care şi-au adus contribuţia la formarea gândirii tale. În proporţii diferite, gândirea noastră este produsul combinaţiei seturilor de valori transmise, în principal, de media, prieteni, familie şi biserică. Trebuie să-ţi alegi instrumentele cu care să analizezi provocările pe care le întâlneşti. Conform celor de mai sus, e clar că într-un fel vei gândi dacă te conduci după setul de valori al Hollywood-ului şi altfel vei evalua provocările dacă vei folosi setul de valori al Bibliei.
Evident, te roade o întrebare. Există un set de valori absolute? Şi dacă da, care este acesta? Cum putem fi siguri că nu cădem în extreme? Să nu uităm de paşii făcuţi până acum. Prin exerciţiul făcut la început, ai avut dovada că, în general, fiecare dintre noi are o cunoaştere de bun simţ. Această cunoaştere ne spune cu suficientă obiectivitate care sunt valorile absolute. Dacă nu faci parte dintre cei educaţi în mod fundamental de filme, de pornografie sau de factori umani degeneraţi şi dacă eşti dispus să-ţi izolezi propriile interese şi dorinţe egoiste, atunci îţi e mai uşor să înţelegi valorile absolute. E important de menţionat aici faptul că Duhul Sfânt poate influenţa şi schimba gândirea umană, practic fără limite, dacă omul doreşte acest lucru.
Acesta este pasul numărul 3: Cu sinceritate şi cu ajutorul Duhului Sfânt identifică în mod conştient imaginile memorate din filme, din reviste, romane, reclame de pe stradă, de la prieteni şi izolează-le. Identifică apoi tendinţele de revoltă egoistă şi izolează-le şi pe acestea. După ce ai făcut ce ţi-am sugerat, descrie-mi visul tău cu privire la partenerul cu care ai vrea să-ţi întemeiezi o familie. Apoi, citeşte mai jos, să afli în ce măsură ţi-am ghicit gândurile.
Fata:
Aş vrea să fie un bărbat demn şi puternic în deciziile sale. Echilibrat, sensibil, atent, educat, dar şi hotărât şi orientat către valorile autentice.
Pentru că doresc să fie matur şi responsabil, nu mi-l pot imagina umblând de mână cu diverse fete, căutând, cu frenezia masculului activat de hormoni, să o atingă, să-i testeze limitele acceptării. Nu mi-l imaginez făcând glume cu subînţeles, nici prostindu-se ca să câştige favoarea unei strălucitoare Barbie, râvnită de toţi băieţii dornici de sex. Nu mi-l imaginez întorcând capul după haine mulate, nici aranjându-se sau accesorizându-se ca pentru o şedinţă foto la reviste de scandal.
Aş dori să-mi transmită că mă preţuieşte şi că e atras de mine, fără să îmi transmită nerăbdare sexuală. Nu îmi va spune că înnebuneşte din cauza tensiunii sexuale. Când mă va săruta pe obraz pentru prima dată, gestul va avea o mare însemnătate şi voi vedea în comportamentul lui că nu arde să mă sărute franţuzeşte. Aş dori să-mi transmită afecţiunea sa într-o manieră care să nu pună la îndoială intenţiile lui cu privire mine. Să-mi ofere flori, să-mi facă surprize neaşteptate, cu semnificaţie profundă. Să mă caute, să-mi vorbească, să-mi dea sentimentul că vrea să ştie cine sunt eu, în toate aspectele personalităţii mele.
Am nevoie să mă respecte şi să mă protejeze. Să-mi pună în lumină unicitatea şi să-mi completeze identitatea prin prezenţa lui. Am nevoie să-mi dea încredere să accept prezenţa lui ca pe a viitorului meu soţ, alături de care să-mi întemeiez o familie.
Băiatul:
Aş vrea să fie frumoasă şi delicată. Să-şi păstreze frumuseţea curată, nu să şi-o vândă. Să ştie cine este, nu să-şi testeze farmecele pe băieţi. Aş vrea să-mi dea un sentiment de siguranţă în ceea ce priveşte reacţia ei faţă de avansuri. Să ştiu că nu e gata să primească orice „fluture”. Să aibă criterii de evaluare solide şi să demonstreze o gândire matură şi preocupări profunde.
Să se îmbrace frumos şi distins. Frumuseţea ei să nu fie senzuală. Nici pentru mine, nici pentru alţii. Nu vreau să o caut pentru trupul ei, nici nu vreau ca bărbaţii să o poftească în faţa mea. Nu vreau să simt că mă invită să o ating, pentru că dacă nu aş fi primul ei prieten, m-aş gândi la câţi au pipăit-o înaintea mea; dacă aş fi primul ei prieten, m-aş gândi la cât de uşuratică este dacă se oferă aşa primului venit.
Nu vreau să mă sărute, dar nu vreau nici să-mi joace feste. O văd rezervată, dar cinstită. Vreau să o cuceresc puţin câte puţin, dar sigur, şi fără să am motive să mă tem. De aceea, mi-aş dori să-şi arate afecţiunea prin grija faţă de mine: să înveţe ce mi-e specific, să ştie cu ce îmi poate fi de ajutor. Vreau să mi-o imaginez uşor, încă de la început, ca pe mama copiilor mei.
Şi acum să tragem concluziile:
Ţi-ai dat deja seama care sunt valorile absolute.
1. Relaţiile romantice sunt adevărate valori atunci când sunt începute cu gândul la destinaţie – căsătoria (de aceea, „casual dating” nu-şi are sensul; nici prieteniile de frica singurătăţii sau pentru a avea cu cine să te mângâi şi să te săruţi; nu-şi au locul nici relaţiile adolescentine născute sub diverse influenţe şi nu cu naturaleţea „vremii potrivite”).
2. Relaţiile sunt romantice când comunicarea e profundă. Când profunde sunt atingerile, relaţiile sunt senzuale sau sexuale.
3. Atingerile cele mai simple, precum ţinutul de mână, îmbrăţişările, împreună cu săruturile, mângâierile sau explorările senzuale aduc intimitatea fizică. Dar, întotdeauna, intimitatea fizică trebuie să urmeze intimităţii psihice, iar construirea unei intimităţi psihice cere timp şi angajament şi, în final, legământ. Dacă nu ţii cont de asta, o să devii un pipăitor care astăzi sărută un partener şi mâine îl priveşte sărutându-se cu altul. Numai intimitatea psihică aduce cu ea toate elementele cadru pentru o excelentă dezvoltare a intimităţii fizice. Dacă obţinerea adevăratei intimităţi psihice ar fi căutată, probabil că nu s-ar mai discuta de incompatibilitate sexuală ori de tehnici şi poziţii sexuale.
4. Frumuseţea şi rezistenţa unei relaţii se construiesc prin răbdare şi prin respectarea valorilor. Pune-ţi casa pe stâncă, foloseşte materialele cele mai bune, chiar dacă sunt mai scumpe, şi îţi trebuie timp şi efort pentru a le obţine. Ce preferi? Să te bucuri că ai intrat repede în casă? Sau să construieşti o casă de care să te bucuri ori de câte ori intri? Ştii cum se încheie un astfel de articol… Tu alegi! De data asta, poate te gândeşti bine!
Citește mai departe - articole la întâmplare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...