Tinerii creştini şi sexualitatea
Sexualitatea reprezintă una dintre puţinele teme care suscită opinii şi atitudini contradictorii, cu atât mai mult cu cât este vizată sexualitatea premaritală. Există diverse organizaţii, cluburi, asociaţii, biserici care se implică activ în a forma cultura maselor şi în special a tinerilor, în privinţa abordării corecte a acestei dimensiuni umane: sexualitatea, supralicitată şi supravalorizată de cele mai multe ori în societatea contemporană.
În acest articol vom încerca să răspundem succint la câteva întrebări care se pot ivi când dorim să abordăm un astfel de subiect:
Este tema aceasta prezentă în aria de interes a societăţii contemporane?
Care sunt principalele semnificaţii ale sexualităţii în cultura tinerilor de astăzi?
Care este atitudinea pe care societatea, în general, şi biserica, în special, o au cu privire la subiectul acesta?
Fără să ne referim prea mult la popoarele păgâne care aveau inclusă tema sexualităţii în practicile sociale sau liturgice (ex. curtezanele, gheişele, hetairele, hierodulele etc.), putem identifica şi în istoria creştină a omenirii abordări diferite ale acestei tematici. Chiar de la începutul formării bisericii creştine observăm efortul pe care apostolii îl depuneau în trasarea unei linii clare de demarcaţie între obiceiurile păgâne şi noile practici creştine (1 Cor. 5:1-5).
În Evul Mediu, tema sexualităţii devine tot mai puţin dezbătută în ţările creştine. Considerată subiect tabu, nici chiar în familie nu se recomanda abordarea unui astfel de subiect. Sexualitatea umană era limitată doar la dimensiunea procreării.
Anii ’60 au adus în Statele Unite Revoluţia sexuală. Efectul ei în ţările creştine vest- şi est-europene după 1990, a constat într-o dezinhibare necontrolată a instinctelor, a publicaţiilor, a dezbaterilor publice, a mass-mediei, a publicităţii, încât astăzi vedem cum sexualitatea a invadat orice dimensiune a existenţei umane: cultura, educaţia, religia, afacerile etc.
Actualitatea temei este dată şi de interesul legitim pe care fiecare generaţie tânără îl are faţă de sexualitate. în încercarea de a-şi defini identitatea de rol, precum şi datorită schimbărilor anatomo-fiziologice, de maturizare biologică, pe care adolescenţii le trăiesc, subiectul trezeşte curiozitatea şi preocuparea tinerilor. Din păcate, tinerii şi-au format faţă de sexualitate o imagine disproporţionată. în loc să încerce să găsească răspunsuri cu privire la Dumnezeu, profesie, familie – de preferat în această ordine – , majoritatea tinerilor îngustează aria perceptivă prin folosirea exclusivă a jaloanelor care pot genera timp liber, distracţii, petreceri, implicit sexualitate.
Dar ce se înţelege astăzi, de fapt, prin sexualitate?
Conceptul de sexualitate este mai des folosit în prezent decât termenii iubire sau dragoste. Sexualitatea se referă, în special, la caracteristicile morfologice şi fiziologice care separă animalele şi plantele în două categorii distincte: masculi şi femele (vezi DEX ’98), în timp ce dragostea şi iubirea se referă la un sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva (vezi DEX ’98).
Primul termen este neutru din punct de vedere psihologic, nu are niciun fel de încărcătură emoţională. Celelalte două includ sentimente, trăiri afective puternice care modelează şi acţionează la nivelul personalităţii umane. Pare mai uşor pentru tineri să definească relaţiile dintre ei prin termeni precum sex sau sexualitate, decât prin cei din sfera lui iubire şi dragoste. De multe ori aceştia ajung să nu mai creadă că poate exista o dragoste adevărată. în mod paradoxal, deşi nevoia de iubire şi dragoste este una dintre nevoile de bază ale omului, teama de eşec, de a nu deveni vulnerabili, îi determină să estompeze tot ceea ce se apropie de sentiment şi să întreţină relaţii sexuale cu parteneri multipli – culmea – pentru a găsi adevărata dragoste.
Care este răspunsul bisericii creştine în faţa acestei provocări?
Statele Unite ale Americii, una dintre ţările în care creştinismul nu a fost oficial înlăturat reprezintă spaţiul de desfăşurare al unor campanii susţinute cu un ajutor substanţial şi din partea oficialităţilor. Numai administraţia George Bush jr. a alocat peste 1,5 miliarde dolari pentru educarea sexuală a tinerilor prin promovarea abstinenţei, a nonimplicării în relaţii sexuale premaritate.
Un exemplu ar fi Asociaţia Naţională de Educare pentru Abstinenţă din SUA (NAEA) care promovează un legământ prin care adolescenţii îşi propun să amâne debutul vieţii sexuale până la legalizarea relaţiei prin căsătorie. Astfel, tinerii aleg să poarte un inel pe deget (purity rings) şi, în prezenţa părinţilor, semnează un certificat de puritate, pe care îl agaţă apoi pe peretele dormitorului lor. Rezultatele acestor campanii sunt minimalizate de unii comentatori publici, pe motiv că, statistic vorbind, nu se observă ameliorări în comportamentul sexual al tinerilor şi în efectele posibile: avorturi, boli cu transmitere sexuală (BTS) etc. Totuşi, trebuie remarcat curajul acestor adolescenţi de a recunoaşte în faţa colegilor lor, cel puţin, că au anumite principii care izvorăsc din inima Scripturii.
În Rusia există mai multe iniţiative legislative, care au sprijinul Bisericii Ortodoxe Ruse, de profilaxie a bolii SIDA la adolescenţi. Programul ar urma să fie implementat în regim facultativ în şcoli, clerul rus intenţionând să promoveze, prin intermediul lui, o viziune conservatoare asupra familiei. Programul denumit LADIA, care înseamnă a fi în armonie cu sine, a fost elaborat de Centrul Naţional de Narcologie, la comanda BORusa, din fondurile Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Ciclul noii materii facultative constă în 23 de ore şi se adresează adolescenţilor cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani. Pentru subiectul relaţii dintre bărbaţi şi femei sunt alocate trei ore, pentru narcomanie o oră şi încă o oră pentru SIDA. Restul timpului este alocat unor valori fundamentale precum fericirea, libertatea, prietenia, binele şi răul.
Cum se poate lupta împotriva curentului, împotriva concepţiilor nebiblice cu privire la sexualitate, care ghidează viaţa multor tineri?
Soluţiile ample – planuri şi strategii la nivel naţional – sunt foarte bune; acestea arată, cel puţin, care sunt aşteptările şi intenţiile celor care conduc naţiunile. Totuşi, dacă revenim la scară microsocială, la nivelul existenţei familiei noastre, la viaţa personală, trebuie să cântărim foarte bine opţiunile. Este vorba nu de tineri în general, ci de copiii noştri; nu de viaţa colegilor de şcoală, ci de viaţa mea de licean sau de student şi de viitorul meu. Nu cred că ar trebui să ne fie indiferent dacă vom fi sănătoşi sau bolnavi, cu familii unite sau divizate, dacă vom fi fericiţi sau nefericiţi. Singurul traseu care garantează reuşita este cel pe care îl trasează Dumnezeu, Creatorul nostru: îl alegem pe El, apoi profesia şi viitoarea familie. şi deciziile noastre vor fi mai uşor de luat dacă vom urma îndemnurile Scripturii:
Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită (Rom. 12:2-3).
Citește mai departe - articole relaționate
atitudine, biserica, Numărul 10, relaţie, Sex, societate
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...