Editorial numărul 13
Anul acesta, Anul Nou a picat într-o seară de 15 noiembrie. Nu ştiu sigur dacă a fost de vină faptul că lucram la un editorial pentru un număr special de sărbători sau poate înscrierile în tabăra mea preferată care au început chiar atunci. Sau… doar gustul de pricomigdale. Ştiu doar că, revizuind diferite materiale, m-am trezit gândindu-mă la ce a fost, la ce ar fi putut fi sau ce va fi: la listele cu cărţi de citit, locuri de vizitat, prietenii de consolidat, superficialităţi de înlăturat şi trăsături de schimbat. La visuri şi promisiuni mai mult sau mai puţin mari, la dacă şi cât am mai crescut. Dincolo de bilanţuri, nu întotdeauna optimiste (altfel cum aş fi putut spune că întotdeauna e loc şi de mai bine?!), se ridică însă o întrebare.
Ce ar fi dacă Anul Nou nu ar fi doar o dată pe an, într-o zi de 1 Ianuarie, ci ar fi şi pe 2 ianuarie, pe 25 februarie, pe 19 august şi chiar pe 15 noiembrie? Cum ar fi dacă am trăi fiecare zi cu bucuria dimineţii de 1 ianuarie, când parcă cerul e mereu senin, oamenii mereu zâmbitori şi toate lucrurile mai mult decât posibile? Sau poate cu hotărârea de neclintit de a face toate lucrurile scrise pe o nouă listă cu o seară înainte! Poate în felul acesta am reuşi să avem mereu acel timp special pus deoparte pentru Dumnezeu şi pentru oamenii dragi, să terminăm toate cărţile, să mergem în toate colţurile, să oferim toate darurile şi îmbrăţişările, să rostim toate cuvintele. Acestea fiind spuse, pun punct aici. Şi mă duc să privesc focul de artificii. La mulţi ani… de 1, 2 şi toate zilele care vor urma!
Citește mai departe - articole relaționate
anul nou, bilant, cristina neagu, Editorial, sfarsit, urari
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...