“Omul pe care îl aștept îmi va aduce bucurii simple. Îmi va spune că am vocea ca o pâine, ca lucrul care i-ar plăcea cel mai mult ar fi să cumpere cu mine ceva în rate (un frigider sau chiar un lucru mai mic, un aspirator dacă se poate), sau mi-ar spune că ii place să meargă cu tramvaiul și să mănânce covrigi; sau, cu faţa toată o întrebare, strâmbându-și picioarele în fel şi chip: “Ştii cu ce semăn acum? Cu o literă…”
 În sfârşit, acest om mi-ar spune că dacă m-ar pierde s-ar îmbolnăvi de o boală care nu are nume. Iar eu m-aş gândi că ştiu de ce trăiesc, pentru că altfel ce s-ar face fără mine?
Omul pe care-l aştept există undeva.” (Gabriel Liiceanu)

Citește mai departe - articole la întâmplare

• Rugăciunea lui George Müler
• Energizează-te!
• Paris, je t’aime
• Moara timpului
• Nunta brazilor

Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.

1. Intercer Romania | Omul pe care il astept (Cristina Neagu, Revista Re:spiro) says:

   September 5, 2011 at 1:31 pm

   [...] strâmbându-și picioarele în fel şi chip: “Ştii cu ce semăn acum? Cu o literă…” › citește în continuare Impartaseste:DiggEmailPrint Arhivate în:Respiro (function() { var po = [...]