Închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor. – Apocalipsa 14,7

Valuri spumegânde izbind într-un ţărm de stâncă. Un vultur zburând la înălţime, deasupra văii. O căprioară cu puiul ei bând apă dintr-un lac albastru şi liniştit. Acestea ne vorbesc despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. O rândunică arctică zburând 18.000 km până la locul cuibului ei, o veveriţă nordică culegându-şi hrana de-a lungul unul copac căzut, şi un şir de furnici cărând hrană la cuibul lor din pământ, toate ne arată ceva despre Creatorul nostru.

Cum ar fi dacă n-ai avea ochi să vezi culorile albastru, galben şi cărămiziu ale unei zile de toamnă? Ce ar fi dacă n-ai putea auzi asurzitoarea cascadă sau căderea ploii pe acoperişul casei tale? Ce-ar fi dacă n-ai putea să vezi soarele dimineţii cum schimbă stropii de rouă în diamante? Ce-ar fi dacă n-ai putea să auzi torsul plăcut al pisicuţei tale? Ce-ar fi dacă ai fi orb şi surd?

Helen Keller, a cărei zi de naştere este în 27 iunie, a fost o astfel de persoană. La vârsta de 19 luni pentru ea, lumea a devenit deodată întunecoasă, liniştită şi înfricoşătoare. Ea a rămas în această stare până ce profesoara ei, Anne Sul­livan, a învăţat-o să cunoască lumea prin simţul pipăitului.

Când Helen era în vârstă de 10 ani, părinţii ei au hotărât că era timpul s-o înveţe despre Dumnezeu. Ei l-au solicitat pe un prieten pastor să vină în căminul lor şi să-i vorbească despre Creator. Cu dna Sullivan ca interpret, el i-a vorbit lui Helen despre munţi, cer, mare, păsări, flori şi animale. El i-a spus că Făcătorul frumoasei lumi în care trăia ea se cheamă Dumnezeu.

Faţa lui Helen strălucea de bucurie şi înţelegere. Repede, ea a silabisit cu degetele ei: „Eu L-am cunoscut în tot acest timp, dar n-am ştiut niciodată care este Numele Lui.”

Dumnezeu ţi-a dat ochi, ca să poţi vedea puterea Lui în fasolea care încolţeşte. El ţi-a dat urechi, ca să poţi auzi glasul Lui în valurile care se sparg de ţărm. El ţi-a dat un nas, pentru ca să poţi simţi iubirea Lui în mireasma parfumului de flori. El ţi-a dat degete, pentru ca să poţi simţi moliciunea pielii mânuţei unui prunc şi să ştii că El îţi poartă de grijă. El ţi-a dat o limbă, ca să guşti dulceaţa unei căpşuni şi, făcând aşa, să-L cunoşti mai bine.

Dumnezeu doreşte ca să ştii cine este El. El doreşte ca astăzi să-I aduci închinare Lui, Creatorului tău.

Citește mai departe - articole relaționate

• Grădinile Harului

binecuvantare, creatie, Creator

Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.