Expresul de la miezul nopţii
Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea. – Ezechiel 3,17
La orele unsprezece, în noaptea de 6 iulie 1881, Kate Shelley, în vârstă de 15 ani, stătea pe balconul micului ei cămin de pe ţărmul de răsărit a lui Honey Creek, Iowa, şi privea la cea mai dezlănţuită furtună pe care o văzuse vreodată. Vântul urla, fulgerul brăzda cerul, tunetul bubuia şi ploaia cădea cu găleata. Pârâul, de obicei liniştit, era acum un torent turbat, care se izbea în stâlpii podului de lemn al căii ferate. Atunci, Kate a văzut lumina slabă a unui tren de marfă de după curba de dincolo, în partea de vest a podului. Ea a privit până ce acesta a înaintat pe podul cu suporturi de lemn. Podul s-a rupt cu trosnet şi locomotiva a plonjat în pârâul umflat.
Kate a intrat repede în casă să-i spună mamei ei. „Trebuie să trec pârâul până la gară şi să opresc expresul de la miezul nopţii, altfel vor muri o mulţime de oameni”, a spus ea. „Nu mai este mult timp, trebuie să mă grăbesc.”
„Nu te duce!” i-a cerut mama. „Poţi muri şi tu!”
„Trebuie să încerc”, a insistat Kate. „Aceasta este datoria mea. Pur şi simplu nu pot rămâne aici să privesc trenul care a căzut în apă şi să aud gemetele oamenilor muribunzi. Eu trebuie să plec.”
„Atunci du-te, dar ai grijă”, a spus mama. „Am să mă rog pentru tine.”
Kate a ieşit pe uşă, alergând în furtuna dezlănţuită de afară. Încetişor, ea s-a târât peste pasarela îngustă care mai era încă intactă. Vântul furios ameninţa s-o arunce de pe grinda instabilă.
I s-a părut o veşnicie până a ajuns de cealaltă parte. Ajunsă acolo, a alergat la gară. Deschizând uşa, ea a strigat: „Podul este prăbuşit. Opreşte expresul! Repede! Trenul de marfă a căzut în pârâu!”
Şeful gării a ieşit în grabă şi a semnalizat ca trenul expres să se oprească. Încă un minut şi ar fi fost prea târziu!
Din istoria acestei lumi mai sunt numai câteva minute până la miezul nopţii. Oamenii aleargă la vale, pe calea vieţii lor, spre moartea veşnică. Ei nu ştiu că podul este prăbuşit. Cineva trebuie să-i avertizeze înainte de a nu fi prea târziu. Dumnezeu ne-a dat acest mesaj ţie şi mie. Aceasta este datoria noastră. Dacă noi nu ne-o vom îndeplini, cu siguranţă că se vor pierde vieţi.
Citește mai departe - articole relaționate
amenintare, noapte, pericol, salvare
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...