Întrebare despre iertare
Cineva mi-a spus că e bine să îţi ceri iertare cu voce tare pentru fiecare păcat pe care ţi-l aminteşte Duhul Sfânt, că dacă nu, diavolul zice că nu ţi-ai cerut iertare şi pretinde să aibă drepturi asupra ta şi poate să te împovăreze. De când am auzit asta parcă mai rău m-a împovarat decât să mă despovăreze cum zicea respectivul. Ce părere aveţi? Este neapărat necesar să mărturisesc cu voce tare? Am făcut o listă cu păcatele pe care mi le-am amintit şi le-am mărturisit cu voce tare, însă acum mă gândesc că mai sunt multe păcate pe care nu pot să mi le amintesc; şi parcă mai rău mă simt decât eliberată. Ce să fac cu conştiinţa încărcată că mai am o sumedenie de păcate pe care nu mi le amintesc?
Vă mulţumesc pentru răbdare şi aştept un răspuns.
Consilier:
Este foarte bine să ne mărturisim păcatele pe nume, dar sunt unele lucruri pe care e posibil să le facem şi nici să nu ne dăm seama că sunt păcate, cu acestea cum rămâne? Vreau să-ţi trimit un citat care sper să te încurajeze:
„Nicio rugăciune nu se înalţă, oricât de nedibace ar fi ea,
nicio lacrimă nu se varsă, oricât de ascunsă ar fi ea,
nicio dorinţă sinceră după Dumnezeu nu este nutrită,
oricât de slabă ar fi ea, fără ca Duhul lui Dumnezeu
să nu iasă în întâmpinarea ei.” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 139)
Dumnezeu ascultă şi rugăciunile în taină şi cele rostite cu voce tare (El chiar ridică un zid de protecţie şi nici cel rău nu poate auzi ce vorbesc copiii lui Dumnezeu cu Părintele iubirii), contează foarte mult atitudinea noastră faţă de Dumnezeu, faţă de noi înşine şi faţa de păcat. Pentru păcatele de care nu ne mai amintim este foarte simplu să ne rugăm aşa: „Iartă-mi, o, Doamne, pe baza sângelui Mântuitorului meu, orice păcat de care îmi amintesc sau nu-mi mai amintesc, dă-mi o inimă curată şi ajută-mă să am faţă de păcat aceeaşi atitudine pe care o ai Tu.”
În acest proces al iertării, cel rău vrea doar să aducă îndoială, dar Dumnezeu n-are nevoie de prezenţa lui pentru a confirma iertarea noastră. Totul depinde de atitudinea noastră interioară, pentru Dumnezeu aceasta contează. De asemenea, este esenţial să cred că, odată mărturisit, păcatul este iertat.
Prin urmare, dacă suntem sinceri cu Dumnezeu, dacă atitudinea noastră este de părere de rău pentru ceea ce am făcut, atunci nu contează dacă ne rugăm cu voce tare sau în taină. Este esenţial să mă concentrez asupra lui Dumnezeu în relaţia mea cu El (nici asupra mea, nici asupra celui rău, căci aceasta aduce îndoiala şi căderea).
Îţi recomand cartea Calea către Hristos de Ellen G. White şi următoarele pasaje biblice: Psalm 32, Psalm 51, Zaharia 3, Evrei 4:12-16, Evrei 5:7, Evrei 8:10-12, Evrei 9:14.22, 1 Ioan 1:7-9.
Sper să fie de folos! Îţi doresc o viaţă de biruinţă!
Loading ...