Întrebare despre despărţire
Vorbesc cu un băiat de un an şi jumătate, ne înţelegem foarte bine, dar e ceva care nu-mi dă pace. Am ajuns prea intimi şi am ajuns să mergem prea departe. Ştiu că nu e bine şi că am greşit şi mă gândesc ce să fac: să mă despart de el sau să îi spun ce simt?
Consilier:
Dacă vă înțelegeți atât de bine, de ce nu vă căsătoriți?
Simplul fapt că ați ajuns prea intimi nu este motiv de despărțire. Din contră, ar trebui să vă facă mai responsabili și să vă gândiți să mergeți la etapa următoare a relației voastre, chiar dacă ați intrat deja în ea în felul acesta.
Faptul că nu ai pace este un semnal al constiinței, prin care ți se atrage atenția că nu este bine ceea ce faceți. Cred că este normal să discuțati despre lucrul acesta. Sfatul meu este să vă gândiți serios la căsătorie. Dar să nu mai mergeți împotriva conștiinței, continuând să fiți la fel de intimi. Este de dorit să vă opriți și să investiți mai mult timp și energie în cunoaștere, altfel decât intim, pentru a pune temeliile corecte unei relații de durată.
Orice lucru are un preț pe care trebuie să-l plătim în viața aceasta. Și uneori și în viața viitoare. Aveți grijă de voi!
Citește mai departe - articole relaționate
casatorie, dragoste, prietenie, relaţie, sfat
Dacă vrei să transmiți un mesaj, o critică constructivă sau vrei să adaugi o idee, un sfat, te rugăm să lași un comentariu completând formularul de mai jos. Se acceptă doar comentariile ale căror autori își asumă responsabilitatea pentru ceea ce scriu (nume & e-mail real) evitând jignirile, cuvintele murdare și certurile.
Loading ...
Buna dimineata, am o mare problema. Sunt casatorita de 5 ani si jumate dupa o prietenie de 8 ani. De vreo trei ani am presimtit ca sotul ma inseala…desi il intrebam si purtam numeroase discutii…nu recunosta. La inceputul anului mi-a recunoscut ca se incurcase cu o colega de servici…care are un copil de 9 ani si al carui sot a murit acum 7 ani, deci o vaduva…care a avut cateva relatii dupa moartea sotului..dar care n-au mers. Sotul meu spune ca mai intai au vorbit ca niste colegi apoi ca prieteni si apoi au devenit mai intimi…dupa ce colega a facut primul pas. Ea era multumita cu statutl de amanta …desi sotul meu spune ca nu erau amanti ci au avut intalniri cand si cand. Cert e ca la inceputul anului un baiat s-a sinucis pentru ca amanta sotului nu-l iubea pe sinucigas. Atunci sotul meu a fost foarte marcat si la insistentele mele, ca-l vedeam ca sufera..mi-a recunoscut ca a avut o relatie cu acea femeie..care la randul ei a vrut sa se sinucida. Eu atunci i-am spus sa-i dea telefon sa o linisteasca..sotul imi spunea ca n-ar putea trai daca ar sti ca si ea s-a sinucis…isi ia vina asupra lui si pentru moartea sinucigasului, care le era si coleg de munca. Din cate stiu eu….amanta urmeaza un tratament dat de la neuropsihiatrie deoarece a incercat sa se sinucida..dar n-a ajut curajul pana la capat si si-a sunat fratele, care a dus-o la spital.
Sotul meu imi spune ca nu vrea sa divortam…dar se comporta foarte rece cu mine..suntem ca doi colegi de camera…nici nu prea comunica cu mine…eu tot il intreb de ce e in starea asya iar el imi spune ca nu stie nici el, ca eu n-am nici o vina. L-am rugat sa ma lase sa plec un timp de acsa sa vada ce simte pentru mine..dar refuza sa plec eu de acasa…in seara asta cred ca l-am facut sa inteleaga ca as dori sa stau singura pentru ca nu-mi face bine cand il vad langa mine fizic dar departe cu sufletul.
Mentionez ca nu avem copii, desi de vreo 4 ani i-am propus sa facem un copil..iar in ultimul an chiar am insistat foarte mult sa avem un copil..i-am explicat ce rol are un copil intr-o familie. Cand ne-am casatorit nu mi-a spus ca nu vrea copii niciodata ci mi-a spus ca nu vrea in primii ani, eu m-am gandit ca vrea vreo 2 ani sa fim numai noi doi…..dar cred ca m-am inselat..probabil nu ma iubea destul de mult si s-a insurat cu mine pt ca toata lumea din jurul nostru ne intrebau cand ne casatorim..era si normala intrebarea…oricum a amanat casatoria cu doi ani..cu diferite motive…..oare trebuia de atunci sa ma gandesc ca nu ma iubeste.
E un baiat mai incapatanat ca fire dar nu bea, nu fumeaza nu-i violent…ne-am inteles destul de bine chiar si in perioada cand avea amanta cu mici pauze cand il simteam mai distant, mai rece..si se simtea tot timpil controlat de mine. Acum plange si spune ca ar vrea sa fie singur dar eu sa nu plec din casa unde locuim..iar eu nu pot sa mai dorm de nopti bune, am luat si pastile ca sa pot sa ma linistesc. Nu stiu ce sa fac…sa mai astept, sa nu plec inca de acasa(as vrea doar sa luam o pauza fara sa le spunem parintilor nostrii-nu vreau sa-i suparam, poate ne impacam si atunci n-are rost sa-i implicam si pe ei). Sau sa iau viata de la inceput..desi e cam tarziu..am 36 ani….si ca sa fac un copil e cam tarziu….dar ma gandesc ca poate o sa gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si sa-si doreasca sa avem un copil impreuna.
M-am gandit si la varianta infierii unui copil, mentionez ca nu vad viata fara un copil..imi doresc enorm de mult sa am un copil…sa fiu mamica.
Ce sa fac?
Scuze….daca am povestit prea mult…dar trebuia sa scriu cate ceva sa intelegeti, in mare, prin ce trec.
Am trimis intrebarea dvs. catre domnul Consilier Marius Andrei si l-am rugat sa va raspunda pe email. Daca insda nu a facut-o pana acum, va rugam sa retrimite-ti intrebarea dvs. folosind programul nostru de consiliere. Intra-ti acolo si veti gasi mai multe detalii cu privire la modul in care sa procedati. Multumim
cred ca are nevoie de tine linga el,sa te stie acolea,aproape,da-i timp,ofera-i linistea de care are nevoie,nu mai insista sa-l faci sa vorbeasca,iti doresc sa ai multa rabdare cu el,lasa-te pe tine deoparte,fi atenta mai mult la el si la nevoile lui si mai mult de-atat roagate.e un lucru bun ca nu vrea sa divortati,nu-i arata ca esti disperata,poarta-te normal cu dragoste si duiosie cu eldar nu-l sufoca.Iti doresc sa ai multa rabdare cu el,ma rog pt tine si el.ione