O sumară cercetare a sensului etimologic al cuvântului recreere/recreare ne trimite către acţiunea verbului a recrea, din fr. recreer, (prefix +cre-a) – a (se) destinde, a (se) odihni, a (se) reface, a (se) înviora, a (se) distra, acţiune ce implică realizarea unui context favorabil împlinirii sensurilor prin creaţie.

Aşadar, muncim sau ne destindem? Intuiesc grimasa de pe faţa unora dintre cititorii mei în faţa unui incipit ştiinţific despre o temă ce trebuie să relaxeze. Nu-mi doresc postura unui apologet al temei, încerc însă o abordare contemporană a conceptului propus. Ascultând micile confidenţe ale elevilor mei, nu mică mi-a fost mirarea să surprind angoasa acestora cu privire la modalităţile de petrecere a timpului liber, de relaxare. Un timp dedicat ţie? Un timp necesar refacerii? Un timp destinat odihnei? Iată marea dilemă a tinerilor!

Stereotipii în recreere

La întrebarea „Cum te recreezi?”, răspunsurile au căpătat accente tipice epocii în care trăim, astfel încât putem să vehiculăm sintagma de „globalizare în recreere”: mergem la mall, la cumpărături, ne întâlnim cu prietenii, ieşim… şi alte exemple ce se pot traduce mai exact prin fenomenul de socializare. E adevărat că postmodernismul a dus la acutizarea sentimentului de alienare a individului şi din acest motiv adolescenţii „tânjesc” după astfel de întâlniri, dar ne-am îndepărtat de conceptul de RECREERE. › citește în continuare

Mă întreb: oare câţi dintre oamenii din jurul meu au auzit în ultima vreme următorul anunţ: De mâine eşti liber. Din cauza crizei suntem nevoiţi să facem reduceri de personal. Ne pare rău. Poate că printre ei, în această categorie intră părinţii, fraţii, surorile sau chiar prietenii tăi. Într-o măsură mai mare sau mai mică, am fost şi noi afectaţi de această afirmaţie, împreună cu ei.

Când eram elev, cea mai mare bucurie era să fiu întors de pe drumul spre şcoală pe motiv de… GREVĂ. A fi „liber” pentru câteva zile sau chiar şi pentru una singură era un mare prilej de veselie pentru mine şi colegii mei. Însă… bucuria trecea repede. Părinţii profitau de „concediul” nostru şi ne dădeau de lucru prin casă. Şi, ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, când reîncepea şcoala, eram anunţaţi că vom avea incluse în program zile de recuperare. Şi totuşi, cât de scurtă, bucuria de a te şti „liber”, de a te putea juca (sinonim pentru recreere la acea vârstă) fără a fi constrâns de niciun fel de program, nu putea fi umbrită de nimic.

Când Dumnezeu ne-a creat, cred că s-a gândit şi la agitaţia şi viteza cu care suntem obişnuiţi astăzi. S-ar putea ca uneori să ne gândim că am avea mai mult timp liber dacă ziua sau săptămâna ar fi mai lungi. Cred însă că cele şapte zile a câte 24 h sunt suficiente. În perioada Revoluţiei Franceze, conducătorii au încercat să implementeze săptămâna de… zece zile. Urmarea? Oamenii au început să se îmbolnăvească, iar animalele mureau în brazdă. › citește în continuare

Cred că ai aceeaşi impresie pe care o am şi eu: tehnologia a schimbat radical societatea. Ea şi-a pus amprenta atât pe munca productivă, cât şi pe timpul nostru liber. Rar mai vedem oameni fără celular sau tineri fără căşti. Care părinte nu se plânge că micuţii lui nu petrec prea mult timp „navigând” pe internet sau jucându-se pe calculator? Nu ne mai atrag cărţile. Cine să mai citească când filmele abundă? Chiar şi filmele vechi par plictisitoare pe lângă producţiile de ultimă generaţie cu exces de adrenalină. Oare n-am pierdut ceva de preţ în acest proces? Am renunţat total la atuul lecturii – magia imaginaţiei?

Cu toate că apreciez filmele de calitate, până acum am întâlnit o singură producţie cinematografică care să întreacă scrierea care a inspirat-o. Faceţi o încercare: după ce vizionaţi un film bun, citiţi şi opera originală! Veţi găsi atâtea amănunte şi subtilităţi, culori şi trăiri, cum nici nu vă aşteptaţi.

Dar nu numai filmele ne produc pagube. Jocurile pe calculator intră şi ele la categoria „hoţi moderni ai timpului”. Partea pozitivă a lor ar fi relaxarea şi dezvoltarea anumitor deprinderi. Însă, dacă le acordăm prea mult timp, ne privăm de alte lucruri care ne-ar fi mult mai utile. V-aţi întrebat vreodată, după ce euforia câştigului a trecut, la capătul câtorva ore bune de joacă virtuală: „Ce am realizat de fapt?” › citește în continuare

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie, ori de câte ori se apropie un hotar de timp, mintea începe să-mi închege tot felul de planuri. Sfârşitul unui an şi, mai mult, începutul unui an nou îmi provoacă sufletul la introspecţie şi, aşa cum probabil ţi s-a întâmplat şi ţie, îmi dau seama că aş fi putut fi mai bun, mai altfel decât am fost. De multe ori, în astfel de situaţii îmi zic: în următoarea etapă din viaţă voi fi alt om…

E sfârşit de an şi cred că este un timp foarte bun pentru exerciţii de genul celui pe care vreau să ţi-l propun în articolul de faţă. Te-ai gândit ce plan ai pentru anul 2010?

Pentru că vreau să-ţi devin prieten, dă-mi voie să-ţi dau câteva idei, iar dacă vei considera că sunt bune, spor la practică! › citește în continuare