Asemănările între parteneri generează monotonie sau sunt cheia unei relaţii de durată?

Cred că prea multă asemănare duce la monotonie. Dacă ar fi diferită de mine, aş putea să mai învăţ unele lucruri. Asemănările trebuie să existe doar în punctele principale de genul: religie, principii de viaţă în general.
Lucian, 29 ani

Eu sunt pentru asemănări. Cred că ele ajută foarte mult într-o relaţie. Este esenţial ca cei doi să fie pe aceeaşi lungime de undă, atunci când vine vorba de luarea unei decizii. Cum dorinţele şi poftele nu lipsesc niciodată, este nevoie să se asemene.
Gabriel, 27 ani

M-aş bucura dacă aş găsi pe cineva ca mine, › citește în continuare

Când erai mic, probabil că părinţii îţi repetau adesea că trebuie să mănânci de dimineaţă. Aceasta a fost şi este încă cea mai importantă masă a zilei. Sau… ar trebui să fie. Din păcate, deşi se cunoaşte rolul esenţial al micului dejun pentru buna funcţionare a organismului, mulţi dintre noi renunţăm la el.

De ce mic-dejun?

Pentru început, de unde vine denumirea lui? De ce i se spune „mic”, dacă se ştie că ar trebui să fie consistent? Termenul provine din francezul „petit-déjeuner”, şi, pentru a-l înţelege, e bine să ştim câteva informaţii în legătură cu obiceiurile alimentare ale francezilor. Dimineaţa ei servesc cafea şi o brioşă, un corn sau o felie de pâine cu unt, adică un minim de alimente stimulatorii. › citește în continuare

Cine a citit Odiseea lui Homer îşi aminteşte episodul în care căpitanul Ulise şi echipajul său trebuiau să treacă cu vasul pe lângă locul unde se găseau legendarele sirene. Toată lumea ştia că, odată ce îşi începeau cântecul, acesta era atât de dulce şi ispititor, încât niciun bărbat nu-i putea rezista. Marinarii sfârşeau prin a lăsa corabia să se zdrobească de nemiloasele stânci.

Ulise şi-a dat seama că trebuie să ia măsuri atât timp cât mai putea gândi limpede. Ştia că toţi ceilalţi căpitani au crezut că pot rezista, dar lucrul acesta era imposibil. Aşa că a ordonat fiecăruia să îşi astupe urechile, astfel încât să nu poată auzi nimic, iar el să fie legat de catarg. Când sirenele şi-au început cântecul dulce şi fermecător, acesta nu a fost auzit de nimeni decât de… Ulise, care a intrat curând în agonie, dorindu-şi din tot sufletul să ajungă la sirene. Dar, în ciuda faptului că le poruncea marinarilor să îl dezlege, aceştia nu îl puteau auzi.

L-au eliberat abia atunci când au ajuns într-o zonă de siguranţă, unde nu se auzea decât zgomotul mării. › citește în continuare

Care a fost ultima carte pe care ai citit-o?

Mulţi dintre noi vor sta pe gânduri, încercând să îşi amintească titlul ei sau ideea centrală. De când cu apariţia noilor mijloace media, în frunte cu televizorul, internetul şi radioul, cărţile pierd tot mai mult teren. Unii sociologi susţin că cititul cărţilor din plăcere va aparţine într-o zi doar unei „clase speciale de cititori”, va deveni un hobby practicat de tot mai puţini.

Caleb Crain comentează, în revista The New Yorker, despre faptul că există mari diferenţe între volumul de carte citită de generaţiile trecute şi cel de astăzi. Un studiu din Olanda a relevat că, în jurul anului 1995, un student olandez care terminase universitatea petrecea mai puţine ore citind decât o persoană mai puţin educată, din jurul anului 1950. Şi aceasta în ciuda faptului că se publică tot mai multe cărţi peste tot în lume.

Creştinii şi cartea

Creştinii sunt oameni ai Cărţii. Ellen White tratează subiectul lecturii în cartea Solii către tineret, în capitolul intitulat Lectura şi muzica. › citește în continuare