Suntem deja obişnuiţi cu ideea că ritmul dezvoltării şi al schimbării din societatea de astăzi este cu mult mai rapid decât cel din vremurile trecute. Trecerea timpului a adus în mod inevitabil schimbări care au fost apreciate, de cele mai multe ori, ca fiind progres şi dezvoltare benefică societăţii. Astfel, s-a ajuns ca realitatea şi ceea ce era considerat drept normalitate să sufere schimbări serioase.

Cu cât gradul de dezvoltare al unei societăţi este mai ridicat, cu atât tot mai multă lume tinde spre acea societate. Acest fapt se datorează stilului de viaţă imprimat de către societatea respectivă, stil care prinde foarte bine, prin împlinirea şi satisfacerea acelor plăceri mai mult sau mai puţin bune. Confortul, siguranţa şi independenţa sunt printre primele aspecte ale societăţii moderne care au impresionat şi au atras tot mai multă lume. › citește în continuare

Poate că da. Dar pentru cât timp?
Nu toate diferenţele sunt periculoase.

Fiecare dintre voi cunoaşte cu siguranţă cupluri între partenerii cărora există diferenţe relativ minore, care au învăţat să trăiască în aşa fel încât să fie fericiţi. Dar unele diferenţe sunt foarte greu de depăşit. Chiar dacă nu conduc la divorţ, ele presupun totuşi schimbări majore, şi consecinţele pe termen lung pot conduce la neîmpliniri emoţionale. Dacă ar fi să numiţi patru astfel de diferenţe, care ar fi acestea? Iată câteva dintre ele…

Diferenţe periculoase

Nivelul de energie. Când unul are energie mai multă decât celălalt, conflictul este garantat. › citește în continuare

Îmi place mult toamna. Poate datorită culorilor ei care îmi umplu fereastra atunci când o deschid ca să respir o gură de aer curat de după ploaie. Îmi place felul în care se aşază în fiecare zi pe drumurile mele care vin şi pleacă spre oameni mai mult sau mai puţin diferiţi.

Îmi place toamna. Poate şi datorită felului în care nuanţele calde ale frunzelor te inspiră cum să mai asortezi bluza cu eşarfa, cu cămaşa, cu cravata, cu umbrela care pare că este un prieten nelipsit în astfel de zile. › citește în continuare

Probabil că aţi auzit de multe ori vorbindu-se despre Bucureşti ca despre… Micul Paris. Astăzi, această simplă asociere a Bucureştiului cu oraşul luminilor reuşeşte să smulgă zâmbete uneori ironice din partea celor mai tineri. Iar de la cei bătrâni… încuviinţări de genul „a fost odată”. Astăzi, puţini mai iau în serios supranumele de Micul Paris.

Aţi fi surprinşi dacă v-aş spune că… lucrurile nu au stat niciodată altfel. Iniţial, titulatura de Micul Paris nu avea nimic laudativ în ea. Nu era decât o titulatură ironică a unui oraş care se străduia să fie parizian pe ici-colo. Imaginea lui era însă, de cele mai multe ori, cea a unei localităţi de provincie mai degrabă decât a unui oraş mare. Şi totuşi, în memoria bucureştenilor, Micul Paris a sfârşit prin a deveni un supranume elogios. › citește în continuare