Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18).

Visam la un viitor într-o carieră sigură din punct de vedere financiar, doream să fiu cunoscută de cât mai multă lume, apreciată şi invidiată totodată, să mă simt bine în pielea mea, să fiu mereu plină de viaţă şi putere… Aşa credeam că voi fi fericită. Părinţii mei aveau şi ei grijă să îmi hrănească iluziile, încurajându-mă să îmi fac intrarea în rândul celor mai cunoscute persoane. Aş fi avut cum şi nu mi-ar fi fost foarte greu pentru că am fost înzestrată cu o fire deschisă, sociabilă, curaj şi agerime. Nu mi-a fost niciodată teamă de provocări şi am ştiut cum să transform orice eşec într-un avantaj. Dar visul meu nu corespundea cu cel pe care Dumnezeu îl avea pentru mine. Într-o clipă viaţa mea a luat o întorsătură radicală. M.

Dintotdeauna mi-au plăcut natura, oamenii, cerul… tot ceea ce Dumnezeu a creat, toate motivele de bucurie pe care ni le pune înainte în fiecare zi. Nu cred că degeaba sunt amintite în Scrisoarea Sa de Dragoste, de aproape opt sute de ori, cuvinte care au la bază verbul „a se bucura”. Din ziua în care am aflat acest lucru, m-am hotărât să aplic sfatul Său, şi nu m-am rezumat doar la atât, mi-am propus să duc acest mesaj al bucuriei tuturor celor cu care aveam să intru în legătură. Aşa s-a întâmplat şi în ziua în care viaţa mea a întâlnit ajutorul potrivit… eu însă nu ştiam pe atunci acest lucru. A. › citește în continuare

Când ai citit ultima dată o carte de ştiinţă? Sau una de dragoste? De etică şi morală? Sau de filosofie? Dar o carte care să le cuprindă pe toate? Cât de comună sau de tratată ar fi, Biblia rămâne totuşi cartea care cuprinde toate domeniile vieţii.

Şi nu este chiar atât de comună. Doar că noi ne-am obişnuit să o tratăm ca pe un obiect, un bibelou ce trebuie să decoreze neapărat biblioteca oricărui creştin. Ne-am obişnuit să lăsăm praful să se aştearnă pe multele exemplare pe care le deţinem. Paradoxul creştinului de astăzi este acela că are destule Biblii, dar niciodată nu le foloseşte. Biblia a devenit un manual de consultare în caz de dezastru şi nenorocire, nu o materie de studiu zilnic. Cel mai mult se observă că în timp ce rafturile şi casele se umplu de Biblii, oamenii sunt tot mai puţin doritori să o citească.

Ne place să citim studii despre Biblie, interpretări ale acesteia, în loc să citim originalul. Ca un biolog, care în loc să studieze o plantă rară în mediul ei natural, preferă să observe un exemplar din ierbar. Calitatea descoperirilor este redusă la minimum. Importanţa mesajului este anulată. Un telefonul fără fir: la sfârşit ajungi să pricepi cu totul altceva decât ceea ce transmite mesajul iniţial. › citește în continuare

Dragostea şi căsătoria nu sunt neapărat veşnice. Avem prieteni care s-au îndrăgostit, s-au căsătorit şi… au divorţat. Unii se chinuiesc să păstreze ceea ce au, iar alţii nici măcar atât. Tu însă vrei ceva mai bun, nu-i aşa? Nu renunţa la visul tău! Există şanse să devină realitate. În ciuda tuturor zilelor grele, poţi avea parte de o relaţie de dragoste adevărată. Dar nu te păcăli… nu va fi o întâmplare.

Un episcop catolic care oficia confirmarea unui grup de tineri l-a întrebat pe unul dintre cei mai emoţionaţi: „Cum defineşte catehismul căsătoria?”. Tânărul a ezitat puţin şi apoi a răspuns dintr-o răsuflare: „Este o stare de chin cumplit, în care cei care intră trec prin suferinţe pentru o vreme pentru a fi potriviţi pentru rai.” „Nu… Nu…”, îl întrerupse preotul paroh. „Faci confuzie cu definiţia purgatoriului!” Zâmbind, episcopul a intervenit: „Lasă-l în pace. De unde putem şti noi, doi preoţi, dacă nu are dreptate?”. › citește în continuare

Unul dintre primele lucruri pe care le învaţă un agent de vânzări este ca atunci când prezintă un produs să evite folosirea cuvântului „nu”. De exemplu, în loc de a spune „nu veţi mai găsi o ofertă ca a noastră”, se recomandă o formula pozitivă „oferta noastră este cea mai avantajoasă”. Experienţa a dovedit că oamenii sunt mult mai deschişi la un mesaj pozitiv, în vreme ce o negaţie, chiar şi aşa scurtă precum este „nu”, va determina o scădere considerabilă a receptivităţii.

Cu toate acestea, iată-te citind un material care „se vinde” tocmai cu ajutorul unei negaţii: „nu rentează să fii ipocrit”. Cam mulţi termeni economici pentru un articol de psihologie, nu?

Vreau să ştiu ce îmi iese

Într-o societate capitalistă îmbuibată de dorinţa permanentă de consum, dar care îşi menţine silueta alergând după bani, a judeca relaţiile sociale prin prisma profitabilităţii nu pare deloc deplasat. Ce-mi dai dacă spăl eu vasele în locul tău? Mie ce-mi iese dacă îţi calc o cămaşă? Mă duc să cumpăr cartofi, dar numai dacă îmi dai şi mie bani să-mi iau biscuiţi. Nimic nou sub soare. › citește în continuare