Câtă apă bei pe zi? N-am spus „lichid”. Nu mă gândesc la cana de lapte de dimineaţă, nici la sucul cumpărat de la magazinul din colţ, nici la ceaiul cald, perfect pentru o zi rece de iarnă. Mă refer la apa plată, cea despre care ai tot auzit că trebuie să o bei, dar pe care nu o preferi decât în condiţii extreme (poate când nu găseşti altceva prin preajmă?)

De ce atâta bătaie de cap?

În perioada intrauterină, oamenii sunt aproape în totalitate apă. După naştere, proporţia ajunge la 80%, iar la maturitate, puţin peste 70%. Pe măsură ce îmbătrânesc, procentul acesta de apă se micşorează, iar la 50% nu mai există viaţă. Ce observi? Tinereţea, prospeţimea = apă!

Mai exact…

Organismul nostru are nevoie de apă pentru funcţionarea în parametri optimi. Consumul suficient va preveni deteriorarea corpului prin deshidratare şi îmbolnăvirea prematură a pielii. Şi nu doar atât…

Apa are un rol vital în detoxifierea organismului. Ea ajută la eliminarea reziduurilor „colectate“ de-a lungul zilei din alimente. Fără acest proces, corpul ar deveni un adevărat depozit de toxine, determinând apariţia multor boli, îmbătrânirea pielii şi lipsa de vitalitate a corpului. Un alt rol al apei este cel de reglare a metabolismului, de pregătire a substanţelor nutritive din alimente pentru absorbţie şi asimilare. De asemenea, această băutură simplă, dar de neînlocuit, este recomandată în curele de slăbire, pentru că îţi ţine de foame în cazul în care ai tendinţa de a mânca mai mult decât normal. › citește în continuare

Conform unui studiu publicat de psihologul Vera Birkenbihl în lucrarea sa intitulată „Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înţelege” (1998), aproape nimeni nu poate rezolva optim nici cele mai simple probleme atunci când este criticat de ceilalţi. Birkenbihl constată că numărul excepţiilor este de numai 3%.

Pe firul problemei

Nu mai e un secret pentru nimeni: critica este un factor puternic destabilizator pentru minte. Atât de puternic, încât 97% dintre oameni nu-i pot face faţă! O majoritate covârşitoare, care caută să-şi menţină echilibrul psihic în timp ce navighează contra curentului, eşuează ursuz sau se îneacă în autocompătimire. Adesea, sfaturile privind răspunsul în faţa criticii negative se dovedesc a fi doar adunături de cuvinte. Aceasta pentru că ele ignoră tocmai rădăcina problemei: ce face critica atât de eficientă în perturbarea liniştii noastre sufleteşti?

Ceea ce ne distruge pacea este iubirea de sine. Când eul este viu, noi suntem gata să-l apărăm de insulte şi umilire; dar când eul este mort şi când viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, nu vom pune la inimă faptul că suntem neglijaţi sau jigniţi. Vom fi surzi la reproşuri şi orbi faţă de insulte şi dispreţ. (Ellen G. White – Minte, caracter, personalitate, vol. 2, pag. 262) › citește în continuare

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalmi 139:14)

De-a lungul timpului am învăţat că într-adevăr nimic nu îmi aparţine, nimic nu pot face singur; până şi puţina forţă pe care o am este un dar, de care eu doar mă folosesc, cu recunoştinţă. A.

Întreabă un om, la trecerea dintre ani, la o aniversare sau în momentele de răscruce ale vieţii, ce îşi doreşte cel mai mult, şi printre răspunsurile lui vei găsi cu siguranţă cuvinte ca: sănătate, fericire, dragoste. Sănătate – ce ne-am face fără ea? Şi totuşi ce facem cu ea atunci când o avem? O preţuim cu adevărat? Suntem conştienţi de valoarea ei în trecerea noastră prin viaţă ?

Te-ai gândit vreodată cum ar fi să nu mai ai mâini sau picioare, să nu mai poţi alerga, să nu mai poţi atinge, să nu mai poţi juca fotbal sau volei pentru că… nu mai ai cu ce? În vreme ce unii dintre noi poate ne gândim la asta, alţii se gândesc: oare cum ar fi să ai mâini? Picioare? › citește în continuare