Era o dimineață ca oricare alta. Trei tineri se trezesc și încep ziua ca de obicei, fără să bănuiască ce va urma. Dar după cum obișnuiau, au îngenunchiat și au cerut Tatălui lor de sus, ca mâna Lui atotputernică să-i ocrotească pe noul drum cotidian pavat cu imprevizibil. › citește în continuare

Oridecâteori ascult versurile acestei melodii îmi reamintesc ceea ce sunt de fapt. E un fel de a spune: „gata, acum că eşti singur, e timpul să dai din nou masca jos, pentru că de fapt ai purtat o mască până acum.” Da, când suntem singuri cu Dumnezeu, atunci ne dăm masca jos şi sunt momente când ne vine să strigăm de durere, deşi faţă de alţii purtăm masca bucuriei. › citește în continuare

Am încărcat şi ultimul bagaj, apoi am pornit cu încredere că vom ajunge cu bine la destinaţie, drept confirmare de mai târziu a celui mai superb curcubeu prin arcul căruia parcă pluteam pe autostrada spre Veneţia, urmăriţi apoi imediat de oglinda lui. Cu puţin timp înainte de a porni la drum, primisem făgăduinţa din Psalmul 121,8: ”Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi pînă în veac.”. Ne aşteptau cca. 3000 de kilometrii de vreme frumoasă, ploaie din abundenţă, o dimineaţă de vis pe meleagurile înverzite ale Sloveniei şi una nostalgică în ţara natală… › citește în continuare

Oricât de mic sau mare te simţi în faţa oamenilor, într-un mod sau altul ei ajung să te influenţeze. Şi nu mă refer la schimbarea unei opinii atunci când trebuie să iei o decizie, de genul: „E greşit să o iei pe drumul ăsta, mergi mai bine pe aici.” – da, de multe ori suntem influenţaţi negativ sau pozitiv prin sfaturi – dar ce vreau să spun este altceva. › citește în continuare