Încrede-te în Domnul din toată
inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Proverbe 3.5-6

Un bărbat, obișnuit să dea ordine, se grăbea să ajungă la o întâlnire importantă. S-a hotărât să o ia pe scurtătură, dar însă din nefericire, s-a rătăcit. Astfel, a fost pus în situația să ceară informații de la prima persoană care i-a ieșit în cale, un copil:
– Băiete, în ce direcție trebuie să o apuc ca să ajung la Dover? a întrebat el autoritar. › citește în continuare

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”
Isaia 41.10

În urmă cu mult timp, în nordul Chinei trăia un bătrân a cărui casă era orientată spre sud. În faţa uşii casei sale se înălţau două vârfuri muntoase: Taihung şi Vangvu. Acestea închiseră accesul spre sud, iar razele soarelui nu puteau ajunge în casa lor. Bătrânul împreună cu fiii săi se apucară serios de treabă: voiau să mute munţii din loc cu lopata. Vecinul lor se uită la ei şi dădu din cap: “Cât de nebuni sunteţi! strigă el. Este absolut imposibil să mutaţi din loc aceşti munţi uriaşi”.

› citește în continuare

Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc,
nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde..
Isaia 43.2

Un misionar protestant lucra de mult timp deja cu negrii din Papua. La traducerea Bibliei în limba băştinaşilor nu găsea expresia potrivită pentru cuvântul “speranţă”. Căută mult timp acest concept, până când într-o zi chiar propriul său fiu trebuia să fie înmormântat. Un papuaş, care văzu cum tatăl îl înmormânta pe fiul său, spuse misionarului: “Observ că nici măcar nu plângi”. “De ce să plâng? răspunse misionarul. Ne vom revedea în curând. Şi tânărul îi mai spuse: “Da, am auzit că voi, creştinii, priviţi dincolo de orizont”. › citește în continuare

şi-ţi vor pune un nume nou pe care-l va hotărî gura Domnului.
Isaia 62.2

Într-o noapte, în timpul unei campanii, Alexandru cel Mare, neputând să doarmă, a ieșit să se plimbe printre corturile taberei sale. În timp ce se plimba, a găsit un soldat care dormea în timpul serviciului de gardă – o greșeală capitală. Pedeapsa pentru asemenea greșeli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoală pe soldatul adormit și o aprindea. › citește în continuare