Isus plângea. (Ioan 11,35)
E ajunul Crăciunului. Străzile sunt pline de oameni care aleargă
după cumpărături ca şi cum peste două zile ar începe o perioadă
de foamete îndelungată. Cadouri, mâncăruri în exces, băuturi de tot
felul, colinde despre un Prunc care şi după ani de zile tot prunc a rămas
- iată doar câteva componente ale nebuniei acestei “sărbători”.
Te rog să faci azi un experiment. Ia-ţi două ore, mergi prin oraş sau
prin zonele aglomerate ale localităţii tale şi observă oamenii.

› citește în continuare

Milioane de conducători auto nu suportă să fie depăşiţi. Este o
reacţie pur şi simplu naturală. Pentru ei, a fi depăşit înseamnă „a
fi pus în inferioritate”, ceea ce implică faptul că ajung să se identifice
cu maşina. Astfel, puterea maşinii devine însăşi puterea lor. Aceşti
oameni nu se vor gândi că „maşina mea a fost depăşită de o alta”, ci
că „m-a depăşit altul”. Evident, ei se vor afla într-o stare de ostilitate şi
de competiţie maladivă şi vor reacţiona fie prin agresivitate şi fugă, fie
prin furie înăbuşită, reflecţii absurde, sarcasme, insulte.

› citește în continuare

Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă… a luat pe
fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, şi l-a adus
ca ardere de tot pe zid. Şi o mare mânie a cuprins pe Israel… (2 Împ.
3,26-27)
M-am întrebat adesea ce fel de oameni or fi fost strămoşii noştri.
Despre romani se ştiu mai multe lucruri, aşa că mi-am îndreptat
atenţia asupra dacilor, ceilalţi înaintaşi. › citește în continuare

A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în
casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe
stâncă. (Matei 7,25)
Într-o zi de toamnă, în oraşul portuar Galveston, a avut loc versiunea
modernă a unei binecunoscute parabole biblice. Un uragan devastator
s-a dezlănţuit asupra oraşului, distrugând totul în calea lui. El a
produs pagube de 17 milioane de dolari şi o mulţime de morţi şi răniţi.
Priveliştea din timpul furtunii era înfricoşătoare. › citește în continuare