Cine a citit Odiseea lui Homer îşi aminteşte episodul în care căpitanul Ulise şi echipajul său trebuiau să treacă cu vasul pe lângă locul unde se găseau legendarele sirene. Toată lumea ştia că, odată ce îşi începeau cântecul, acesta era atât de dulce şi ispititor, încât niciun bărbat nu-i putea rezista. Marinarii sfârşeau prin a lăsa corabia să se zdrobească de nemiloasele stânci.

Ulise şi-a dat seama că trebuie să ia măsuri atât timp cât mai putea gândi limpede. Ştia că toţi ceilalţi căpitani au crezut că pot rezista, dar lucrul acesta era imposibil. Aşa că a ordonat fiecăruia să îşi astupe urechile, astfel încât să nu poată auzi nimic, iar el să fie legat de catarg. Când sirenele şi-au început cântecul dulce şi fermecător, acesta nu a fost auzit de nimeni decât de… Ulise, care a intrat curând în agonie, dorindu-şi din tot sufletul să ajungă la sirene. Dar, în ciuda faptului că le poruncea marinarilor să îl dezlege, aceştia nu îl puteau auzi.

L-au eliberat abia atunci când au ajuns într-o zonă de siguranţă, unde nu se auzea decât zgomotul mării. › citește în continuare

Care a fost ultima carte pe care ai citit-o?

Mulţi dintre noi vor sta pe gânduri, încercând să îşi amintească titlul ei sau ideea centrală. De când cu apariţia noilor mijloace media, în frunte cu televizorul, internetul şi radioul, cărţile pierd tot mai mult teren. Unii sociologi susţin că cititul cărţilor din plăcere va aparţine într-o zi doar unei „clase speciale de cititori”, va deveni un hobby practicat de tot mai puţini.

Caleb Crain comentează, în revista The New Yorker, despre faptul că există mari diferenţe între volumul de carte citită de generaţiile trecute şi cel de astăzi. Un studiu din Olanda a relevat că, în jurul anului 1995, un student olandez care terminase universitatea petrecea mai puţine ore citind decât o persoană mai puţin educată, din jurul anului 1950. Şi aceasta în ciuda faptului că se publică tot mai multe cărţi peste tot în lume.

Creştinii şi cartea

Creştinii sunt oameni ai Cărţii. Ellen White tratează subiectul lecturii în cartea Solii către tineret, în capitolul intitulat Lectura şi muzica. › citește în continuare

Viaţa presupune un mare risc. Dacă ne luăm timp pentru a analiza fiecare moment al zilei, ne putem da seama că la tot pasul există riscul de a ni se întâmpla ceva sau chiar de a muri. Ultimele statistici arată chiar că oamenii au dezvoltat o obsesie aproape schizofrenică vizavi de risc. În ţările mai dezvoltate, au fost adoptate tot felul de măsuri de prevenire a posibilităţilor de accidentare, astfel ca cetăţenii să se simtă în siguranţă oriunde s-ar afla. Însă, pe de altă parte, oamenii se uită cu satisfacţie la emisiuni care surprind practicarea de sporturi extreme sau alte situaţii periculoase, idolatrizându-i oarecum pe protagonişti.

Totuşi, în fiecare zi trebuie să luăm hotărâri de o importanţă mai mare sau mai mică, cu efect pe termen lung sau scurt. Şi fiecare decizie presupune asumarea unui risc.

Cum trebuie să reacţionăm?

Ben Carson nu oferă în cartea sa o reţetă magică, dar sugerează patru întrebări pe care ţi le poţi pune când te afli într-un impas decizional. El povesteşte situaţii concrete din viaţa personală sau profesională, în care aceste întrebări l-au ajutat mai mult decât ne-am putea imagina, uneori asumarea riscului extrem salvând vieţi. › citește în continuare